Pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (Matei 1:20)
Ascultă ediția audio aici.
Iosif și Maria erau logodiți. Logodna era o înțelegere formală, prealabilă căsătoriei, în care, deși nu întotdeauna locuiau împreună, cele două părți ale cuplului erau considerate unite, iar cei doi erau numiți soț și soție. Pentru a desface logodna, repudierea se făcea printr-o carte de divorț, la fel ca în cazul cuplurilor căsătorite. La scurt timp după logodnă, soțul își trimitea logodnica acasă la ea și căsătoria era considerată consumată. În cazul lui Iosif și al Mariei, probabil că lucrurile au stat astfel: după trei luni în care Maria a stat la Elisabeta, Iosif a vrut să o ia la el. Și atunci a descoperit cu surprindere că era însărcinată.
Prima reacție a fost că nu a știut ce să facă, fiind confruntat cu două îndatoriri contradictorii: pe de o parte, nu se putea căsători cu Maria, necunoscând sau necrezând care este cauza sarcinii ei; pe de altă parte, puritatea, candoarea, explicațiile și lacrimile logodnicei sale nu îi permiteau nici să o expună ca fiind o ticăloasă și, cu atât mai puțin, să o supună rigorii legii. Așa că a decis să se despartă de ea în secret, fără să spună motivul, ceea ce însemna că trebuia să suporte, la fel ca Maria, o parte a oprobriului. Dumnezeu însă cunoștea intențiile lui Iosif și avea alt plan: îngerul i-a descoperit acestui om bun realitatea a ceea ce se întâmplase și i-a cerut să accepte planul divin, cu toate consecințele sale. Iar Iosif, încrezător în dreapta și înțeleapta Providență divină, a renunțat la a-și apăra onoarea de soț al Mariei, a acceptat, „a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului şi a luat la el pe nevasta sa” (Matei 1:24).
Isus a crescut în Nazaret, înconjurat de prieteni și vecini. Când s-a împlinit timpul Scripturii, cei care Îl văzuseră crescând s-au întrebat cu uimire: „Nu este acesta Fiul tâmplarului?” (Matei 13:55). Iosif a acceptat să fie tatăl adoptiv al lui Isus. Nu doar că a avut acest rol la nașterea Pruncului, dar și l-a asumat pentru tot restul vieții sale.
Da, există în ceruri un Dumnezeu… atunci când înțelegem voia Sa, la fel ca și atunci când ceea ce ne cere ni se pare imposibil de realizat. Să ne încredem astăzi în Cuvântul Său. Și să ne amintim cuvintele pe care i le-a adresat Isus lui Petru: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13:7).
