Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:7)
Ascultă ediția audio aici.
Locuitorii Betleemului erau foarte ocupați. Recensământul lui Cezar Augustus presupunea înregistrarea tuturor persoanelor și a bunurilor lor, pentru a facilita strângerea impozitelor. Fiecare trebuia să se înregistreze în locul de origine, nu în locul de reședință. Așa că în localități ca Betleemul era un tranzit și o mulțime de oameni sosiți din toate colțurile Palestinei, cărora trebuia să li se asigure hrană și adăpost. Erau zile de muncă pentru locuitori, aducătoare de câștiguri enorme. Iosif și Maria sosiseră din Nazaret și căutau un loc în care să se odihnească. Ea era însărcinată în nouă luni și erau stresați de posibilitatea ca nașterea să survină în orice moment. Au bătut la porți, au făcut apel la ospitalitatea oamenilor din Betleem, dar porțile și inimile s-au închis cu indiferență și, probabil, cu egoism. Versetul spune: „În casa de poposire nu era loc pentru ei.”
Casele de atunci erau mari incinte construite din piatră. Aveau o curte interioară, unde se aflau animalele, și de jur împrejur erau camere. Dar totul era ocupat. Nu le-a oferit nimeni nici măcar un colț în care să se așeze. Nu i-a fost nimănui milă de cuplul sfânt. Neliniștea lor creștea din ce în ce, pentru că Maria începuse să aibă contracții. Cu fiecare pas, cu fiecare răspuns negativ, cu fiecare gest de indiferență, cu fiecare durere a Mariei și cu fiecare strângere de inimă a lui Iosif se apropiau de nașterea lui Isus și de mântuirea lumii. În cele din urmă, le-a oferit cineva un grajd aflat într-una din peșterile din spatele caselor, unde erau ținute animalele în nopțile foarte răcoroase. Dumnezeul cerurilor, Regele regilor și Domnul domnilor, s-a născut acolo.
De ce erau locuitorii Betleemului așa de insensibili și indiferenți și manifestau atâta respingere? În zilele acelea în care se adunaseră atât de mulți călători, inimile sătenilor erau prea ocupate de grijile vieții acesteia, de muncă și câștig, ca să mai descopere și urgența presantă a cuplului. Inimi ocupate de materialism, capabile să respingă și să dea afară din viețile și căminurile lor pe Mântuitorul lumii. Cât de mulți sunt și astăzi animați de același spirit!
Să ne pregătim inimile și să Îl primim pe Isus în viața noastră. Să nu Îl lăsăm să treacă mai departe!
