A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei. (Matei 2:4-5)
Ascultă ediția audio aici.
Majoritatea preoților și cărturarilor pe care i-a consultat Irod erau reprezentanți ai religiei oficiale, interpreți autorizați ai profeției mesianice și, bineînțeles, cunoscători ai profeției lui Mica despre locul nașterii lui Mesia. Dar acești paznici ai sfintelor profeții și ai dreptei credințe nu au manifestat simpatie față de „intrușii” străini; i-au ascultat cu o indiferență totală cum povesteau despre detaliile călătoriei și despre caracterul supranatural al stelei care i-a călăuzit. Nu acordaseră credit nici mărturiei păstorilor din Betleem, despre care auziseră între timp, considerând toate acestea ca fiind zvonuri și bârfeli ale unora avizi de senzațional. Nu au manifestat niciun interes față de un eveniment atât de important, despre care se spunea că este nașterea și manifestarea Celui pe care Îl așteptau, Mesia. Se ridică o întrebare: De ce?
Răspunsul este tulburător: „Dacă s-ar fi dat ascultare veștilor aduse de păstori și de magi, acest fapt i-ar fi pus pe preoți și pe rabini în poziția cea mai de neinvidiat, dovedind falsitatea pretenției lor că sunt exponenții adevărului lui Dumnezeu. Acești învățători erudiți n-au fost dispuși să se plece pentru a fi îndrumați de aceia pe care ei îi numeau păgâni. Nu se putea, ziceau ei, ca Dumnezeu să-i fi dat pe ei la o parte și să comunice cu niște păstori inculți sau cu neamuri necircumcise. Ei se hotărâră să-și arate disprețul pentru veștile care au agitat pe împăratul Irod și tot Ierusalimul. Nu voiau nici măcar să meargă la Betleem, pentru a vedea dacă lucrurile erau astfel. Și i-au determinat pe oameni să considere orice interes manifestat pentru Isus ca o agitație fanatică. De aici a început lepădarea lui Hristos de către preoți și rabini. Din acest moment, îngâmfarea și încăpățânarea lor s-au transformat într-o ură înverșunată împotriva Mântuitorului” (Hristos, Lumina lumii, p. 40).
În relatarea nașterii, preoții și cărturarii reprezintă orgoliul, invidia și prejudecățile de clasă care foarte frecvent închid ușa luminii. Ei joacă rolul acelora care, și astăzi, își canalizează mai mult atenția asupra modului în care pot „conserva” sistemul, religia oficială, decât asupra adevărului care le este revelat. Clasica paradigmă a claselor privilegiate, care nu vor să renunțe la prestigiu și influență. Dramatic este că opoziția care s-a născut îi va fi dus la macabrul paroxism al crucii.
Să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu suficientă sensibilitate ca să ascultăm și să acceptăm mesajele Sale pentru noi. El să ne inspire să nu respingem lumina Sa.
