Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. (Matei 2:16)
Ascultă ediția audio aici.
Relatările îl introduc în scenă pe sinistrul personaj Irod, cu gătelile și cu fastul lui regesc. El reprezintă forța, puterea, șmecheria, ambiția, cruzimea, perfidia și minciuna. Cea mai mare minciună prin care Pruncul Isus este umilit este rostită de Irod. Cea mai mare contrazicere a renunțării, a modelului divin – uciderea pruncilor – devine principala dovadă a istoriei nașterii. Irod este „răul” în psihodramă, care pierde, în cele din urmă. În timp ce familia sfântă este de fiecare dată salvată, el devine păcăliciul păcălit.
Vestea sosirii magilor și povestea lor stranie a făcut înconjurul Ierusalimului, generând teamă și așteptare în rândul mulțimii. Când a ajuns la urechile lui Irod, acesta s-a tulburat crezând că regele iudeilor despre care întrebaseră magii ar fi putut fi un rival. Ascensiunea la tron îi fusese presărată de nenumărate crime. Și, edomit fiind, știa că va fi urât de popor. Iar noul prinț evreu ar fi fost îndrituit să îi ia locul. Așa că a făcut un plan pentru uciderea Copilului. I-a tratat curtenitor pe străini și a manifestat un interes fals, pretinzând că dorește să Îl cunoască pentru a I se închina, le-a arătat drumul spre localitatea către care se îndreptau și le-a cerut ca, la întoarcere, să treacă pe la el și să îi confirme existența Pruncului. Dar magii nu au repetat vizita. Informați de un înger despre planurile criminale ale lui Irod, s-au întors în țara lor pe un alt drum. Irod s-a simțit păcălit. Furios, a decretat uciderea oricărui copil sub vârsta de doi ani, din Betleem și împrejurimile sale. Iosif Flavius amintește despre infanticid, fără a-i menționa cauza, atestând că această istorie plină de cruzime s-a întâmplat cu adevărat.
În istoria poporului lui Dumnezeu, sunt mulți cei care au plătit cu viața perfidia, ura, cruzimea și minciuna autorităților publice. Au existat decrete de exterminare, prizonierat, eșafod și ruguri pe care au murit copiii credincioși ai lui Dumnezeu. Dar acest sânge vărsat a adus un rod abundent de noi convertiți. În cele din urmă, păcălicii sunt păcăliți. Iar în perspectiva eternității, cele care prevalează sunt cauza lui Dumnezeu și providența divină.
Totuși există în ceruri un Dumnezeu… care i-a ocrotit pe Iosif, pe Maria și pe Copilul Isus. Și în același mod îi va ocroti și pe copiii Săi, spre a nu fi distruși de cei nevrednici.
