„Te voi așeza din nou, și vei fi așezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăși cu timpanele tale și vei ieși în mijlocul jocurilor voioase.” (Ieremia 31:4)
Ascultă ediția audio aici.
Eram în clasa a douăsprezecea și, în confuzia mea cu privire la viitor, am lăsat garda jos în multe privințe. Deseori, avântul meu spre libertate, prieteni și lume se întâlnea cu vorbele părinților, pe care căutam să-i țin cât mai departe de ceea ce vedeam eu că intră în contradicție cu sfaturile lor.
Într-o noapte târziu, ajuns acasă din locuri despre care nu aș fi vrut să am nicio discuție cu mama sau cu tata, am intrat încet în casă, căutând să nu mă audă nimeni. Camera părinților avea ușa deschisă și mama, pe genunchi, se ruga pentru mine. Mă aștepta… Ore întregi în rugăciune pentru mine… Aproape că nu mai puteam să fac niciun pas. Îmi venea să intru în pământ, îmi era rușine să mă întâlnesc cu ochii ei, care nu au putut adormi de grija mea. Zgomotul arcurilor, atunci când m-am așezat pe pat, i-au dat mamei semnalul că sunt acasă. S-a ridicat de pe genunchi și a venit la mine. Era senină și cu fața blândă. Mă temeam că mă va întreba de unde vin, de ce așa târziu, cum de am uitat tot ce am învățat de la ei… Dar cu bunătate mi-a spus doar:
— E târziu și n-ai mâncat nimic. Nu ți-e foame?
Pentru a doua oară îmi venea să intru în pământ de rușine. Niciun reproș, nicio acuză, nicio întrebare acuzatoare, nimic. Atunci, chiar la ora aceea târzie, copleșit de ceea ce trăiam, am luat cea mai importantă hotărâre. Atunci am înțeles toate sfaturile lor, atunci am înțeles ce este dragostea necondiționată și diferența față de lumea de afară, de unde veneam. Fără să mai spun nimic, m-am plecat pe genunchi și I-am dat viața mea lui Dumnezeu. Atunci am hotărât că îmi voi onora părinții și Îl voi urma pe Dumnezeu toată viața!
Prea adesea, suntem aspri și nerăbdători unii cu alții. Dar când descoperim minunea iubirii lui Dumnezeu în viața noastră, învățăm să îi iubim pe ceilalți. Atunci vom ști să arătăm bunătate față de cei mici și față de cei mari. Atunci suntem gata să Îl întâlnim pe Isus pentru că frumusețea iubirii Sale se oglindește în noi.
Doamne, Îți mulțumesc pentru cei care mi-au arătat iubire și bunătate! Ajută-mă să arăt și eu iubire și bunătate față de cei din casa mea și față de semenii mei!
Provocare:
Roagă-te astăzi pentru părinții tăi! Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru bunătatea și dragostea lor pentru tine!
Daniel Oncea
Conferința Muntenia
