Sindromul Stockholm

„Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta.” (Deuteronomul 30:19)

Ascultă ediția audio aici.

În 1973, Jan-Erik Olsson încerca să jefuiască o bancă în Stockholm. Jaful nu i-a reușit, însă ce a reușit să obțină a fost afecțiunea și devotamentul celor patru angajați ai băncii pe care i-a luat ostatici. După un timp așa de scurt petrecut împreună cu agresorul, cei patru angajați s-au atașat emoțional de acesta, refuzând, după eliberarea din captivitate, să depună mărturie împotriva lui. Mai mult, ei au decis să strângă fonduri pentru a-l ajuta pe Olsson să scape de pedeapsă.

De la Adam și Eva, noi locuim cu agresorul pe aceeași planetă. Suntem sub asediu continuu. În cazul primilor părinți, Satana a reușit să-i câștige omului încrederea prin vorbele pe care i le-a spus. Pe parcursul istoriei, situația s-a schimbat. Agresorul a folosit când violența, când lingușirea, când ademenirea cu vorbe dulci și avantaje care mai de care, dar toate cu același scop. De mii de ani ne ține captivi cu bomboanele glazurate ale minciunii lui.

Mă întreb dacă nu cumva am dezvoltat și noi aceeași afecțiune bolnavă față de agresorul nostru, uitând de Binefăcătorul nostru.

La șase mii de ani de la căderea în păcat, am fi crezut că oamenii de pe această planetă s-au săturat să trăiască o viață de captivi ai tatălui minciunii. Și totuși, suntem încă aici! Oare am ajuns să credem despre cel care Îl acuză pe Dumnezeu în fața întregului univers că nu este așa de rău, că poate și el suferă și din durere face rău? Oare am dezvoltat sentimente de afecțiune, de compasiune pentru cel care chinuie omenirea de milenii? Oare am ajuns atât de orbiți, încât să acceptăm valorile lui ca fiind ale noastre și să nu ne mai oripileze lumea în care trăim? Se poate să fi devenit atât de amorțiți în simțuri, încât să nu ne mai deranjeze caracterul bolnav al societății în care trăim și care este condusă de marele amăgitor?

Tată, prin mila Ta, Te rugăm să ne ascuți simțurile spirituale, să ne trezești cât încă nu e târziu și să ne dai putere să deosebim binele de rău, adevărul de minciună, agresorul de Binefăcător!

Provocare:

Te invit astăzi să îți analizezi poziția în cadrul marii lupte și să decizi de care parte dorești să slujești!

Cristina Capră
Conferința Oltenia

 

Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
Cât de bine ar fi dacă avantajele pe care le are fiecare vârstă ar fi puse împreună la lucru! Atunci, familia adventistă ar avea un impact semnificativ în societatea românească și în lume. Misiunea divină pentru zilele din urmă este ca inima părinților să se întoarcă spre copii și inima copiilor să fie în armonie cu a părinților lor (Maleahi 4:6). Așa vom putea pregăti calea pentru venirea Domnului Isus Hristos și nu vom obosi, pentru că „omul nostru dinăuntru se înnoiește” în fiecare zi de har.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor