„Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocară asupra aproapelui său.” (Psalmii 15:3)
Ascultă ediția audio aici.
Cu toții știm bine-cunoscuta povestire care ilustrează modul în care tatăl încearcă să îi ofere fiului o lecție despre felul în care cuvintele pot lovi. Cu fiecare vorbă urâtă spusă de fiu, tatăl bătea câte un cui într-o ușă. Când fiul și-a învățat lecția, tatăl a hotărât ca la fiecare vorbă bună a fiului să scoată câte un cui. Cu timpul, tatăl a reușit să scoată toate cuiele din ușă. Dar au rămas urmele lor.
Din păcate, la fel este și cu vorbele noastre. Acestea pot lăsa urme adânci în sufletul celui căruia îi sunt adresate.
Ți-ai pus vreodată întrebarea ce înseamnă „a arunca ocară” asupra cuiva? Este foarte interesant: cel care aruncă ocară asupra aproapelui său este cel care se grăbește să spună lucruri rele despre cel de lângă el fără a se gândi la daunele pe care le produce. Chiar și dacă ne grăbim să credem ceva rău despre aproapele nostru sau răspândim acuzații privind caracterul lui, facem același lucru – aruncăm ocară asupra lui.
Te-ai gândit ce mult rău le-ar putea face tinerilor sau copiilor din biserică vorbele noastre? Sau te-ai gândit că s-ar putea să nu mai vină tinerii într-o biserică în care vorbirea de rău e acceptată, fie că îi vizează, fie că nu? Crescând cu un spirit de ocară în casă sau în biserică, imaginează-ți niște adulți care vor amplifica ce au trăit pe pielea lor! Felul nostru de a vorbi poate fi schimbat doar cu ajutor de sus și prin rugăciune!
Ajută-mă, Doamne, să renunț la acest spirit de ocară, să nu îi mai vorbesc de rău pe frații mei, iar exemplul meu să fie viața Ta!
Provocare:
Încearcă să spui azi doar vorbe frumoase, care oferă ajutor la nevoie și alinare în suferință, iar la sfârșitul zilei să poți spune că vorbirea ta a fost „totdeauna cu har, dreasă cu sare” (Coloseni 4:6)! Și, de ce nu, provocarea de azi să devină un mod de a vorbi mereu cu cei din jur.
Camelia Andra
Conferința Banat
