„Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?»” (Matei 18:21)
Ascultă ediția audio aici.
În poezia sa intitulată „Iertare”, poetul român Alexandru Macedonski începe cu următoarele cuvinte: „Iertare! Sunt ca orice om, / M-am îndoit de-a ta putere.” Premisa de la care pleacă poetul este aceea că, prin definiție, omul este supus greșelii și îndoielii. Omul tânjește după eliberarea iertării.
Apostolul Petru este interesat de cantitatea iertării, și nu de calitatea acesteia. De cele mai multe ori încercăm să impunem actului iertării o contabilizare numerică și un inventar riguros al păcatelor din trecut. Este un demers obositor, care ne va epuiza în mod inutil. Domnul Isus Hristos a subliniat că iertarea nu poate fi cântărită,numărată sau contabilizată. Această trăsătură are obârșie cerească, este o însușire divină, fără de care viața pe pământ ar fi un infern continuu. Actul de clemență divină este desăvârșit prin definiție (70 × 7 = 490).
A manifesta amabilitate față de cineva care a greșit, a dărui iertare acolo unde s-a greșit impardonabil este un semn al maturității spirituale. Mai mult decât atât, este un semn că oamenii se aseamănă tot mai mult cu Domnul și Mântuitorul lor. Oare biserica este percepută ca o arenă a dreptății sau ca un spațiu al iertării? Este locul de refugiu pentru cei păcătoși sau este spațiul în care se baricadează doar cei „sfinți și neprihăniți”? Un sfânt care a gustat iertarea, un păcătos absolvit de păcatul răzvrătirii sau un neprihănit care a trăit experiența pocăinței ar putea depune o mărturiemult mai profundă pentru mântuirea în desfășurare.
Rugăciunea „Tatăl nostru” așterne standardul de nezguduit al îndurării: „precum și noi iertăm greșiților noștri” (Matei 6:12). Afirmația Simonei Weil stă în picioare: „Doar risipitorii […] își aduc aminte de Tatăl lor. Dacă ar fi trăit cumpătat, nici prin gând nu i-ar fi dat să se întoarcă” (Philip Yancey, Tulburătoarele descoperiri ale Harului, Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2004, p. 35).
Cere în rugăciune iertare și puterea de a ierta!
Provocare:
Scrie pe o foaie motivele pentru care nu poți ierta de obicei! Gândeștete la o modalitate de a trece peste acestea și de a te bucura de pacea iertării depline!
Mihai Miron
Conferința Transilvania de Sud
