„Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie.”(2 Corinteni 7:4)
Ascultă ediția audio aici.
De multe ori cântăm la biserică sau fredonăm prin casă, la volan sau într-un mediu natural cântarea: „Poți să te-ncrezi în Isus ne-ncetat!” Armoniile acestui imn ne reamintesc că Domnul Isus este demn de încredere. Dar cum rămâne cu aproapele nostru? Am putea avea încredere în cel de lângă noi? Oare mai există oameni demni de încredere?
Societatea noastră este constituită pe premisele scepticismului, interogației și testării. Încrederea în oameni este un fenomen rar întâlnit. Mulți au tendința să se încreadă în lucruri, și mai puțin în semeni. Probabil că experiențele din trecut ne fac să fim rezervați în fața unor relații noi. Pe de altă parte, ar fi greu să gestionăm sentimentul că nimeni nu contează pe noi. Sentimentul inutilității personale ar fi copleșitor. Ne-am dori ca oamenii să manifeste un minimum de încredere în noi. Regula de aur ne salvează din acest blocaj al barierelor interumane: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12). Pentru a primi ceva, e bine să începem cu primul pas: să oferim încredere.
Tinerețea și lipsa de experiență transmit mesajul că ar fi bine să fim rezervați în a-i încredința o slujbă sau o sarcină de îndeplinit unui tânăr. Neîncrederea noastră în ceilalți pleacă deseori de la nesiguranță cu privire la propria persoană. Acolo unde considerăm că nu suntem în stare să facem acel lucru, nici altuia nu-i dăm posibilitatea să încerce.
Să nu uităm că unii oameni erau rezervați față de Domnul Isus și mai ales față de proveniența Sa socială: „«Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei […]?» Și găseau o pricină de poticnire în El” (Marcu 6:3). Apostolul Pavel își asumă „riscul încrederii” în credincioșii din Corint. Mântuirea noastră a fost realizată de o Persoană pe care mulți o considerau „de neîncredere”.
Recunoaște în rugăciune momentele de neîncredere în oameni!
Provocare:
Încredințează-i unui tânăr o sarcină de îndeplinit!
Mihai Miron
Conferința Transilvania de Sud
