„Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.” (Matei 6:20)
Ascultă ediția audio aici.
Te-ai gândit vreodată în mod concret ce comori putem lua cu noi în cer? Probabil vei răspunde: caracterul. Caracterul, fiind expresia lucrării harului lui Dumnezeu în viața noastră, poate fi considerat pașaportul care-mi permite accesul în cer. Imaginează-ți ziua în care vom ajunge în cer! Pur și simplu, deși pare greu de crezut, suntem acolo. Ce „șoc cultural” vom trăi! Ce sentiment de bucurie și încântare ne va cuprinde sufletul! Imaginează-ți acum momentul în care Isus va veni să ne salute, să ne spună ce bucuros este că suntem acolo cu El! Imaginează-ți, dincolo de extazul personal, cum va fi când lângă noi Isus îi va aduce pe cei pe care într-un fel sau altul i-am influențat spre veșnicie – poate le-am dat o carte, poate ne-am rugat pentru ei, poate le-am spus un cuvânt potrivit la vremea potrivită! Acestea sunt comorile pe care le putem strânge în cer. Și, dacă și tu ești un părinte ca mine, atunci probabil că pe pământ nimic nu-ți este mai drag decât propriii tăi copii. Nu merită atunci, cu gândul la ziua aceea a întâlnirii cu Isus, ca, în ciuda tuturor provocărilor, să trăiești pentru a avea copiii cu tine o veșnicie?
Iată ce scria Ellen White într-un articol din revista The Signs of the Times („Semnele timpului”), numărul din 3 noiembrie 1881: „Când judecata va începe și cărțile se vor deschide, când marele Judecător va rosti: «Bine, rob bun și credincios!» și cununa de slavă nemuritoare va fi pusă pe fruntea biruitorului, mulți își vor lua cununile, le vor ridica în fața întregului univers adunat în acea ocazie și vor arăta către mamele lor, spunând: «Ea m-a făcut tot ceea ce sunt, prin harul lui Dumnezeu! Sfaturile și rugăciunile ei au fost binecuvântate, spre mântuirea mea veșnică.»” Uimitor, nu-i așa?
Te rog, dragă părinte, să nu lași nimic și pe nimeni să te abată de la misiunea vieții tale! Copleșit uneori de propria-mi neputință și de propriile eșecuri și limitări, aleg astăzi, Părinte, să-mi pun încrederea mea în credincioșia Ta, știind că atunci se vor petrece lucruri cu adevărat frumoase în căminul meu.
Provocare:
Studiază astăzi împreună cu copiii sau nepoții tăi, dacă este posibil, studiile lor de Școala de Sabat!
Dragoș Brașoveanu
Conferința Muntenia
