„De aceea, lăsați-vă de minciună: «Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul», pentru că suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25)
Ascultă ediția audio aici.
Cunoști povestioarele acelea când părinții, nedorind să dea ochii cu musafirii, le-au cerut copiilor să spună că nu sunt acasă. Unii dintre ei, la întrebarea: „Unde sunt părinții tăi?”, au răspuns: „Părinții mi-au zis să vă zic că ei nu sunt acasă.”
În relatarea din Geneza 12:10-20, Avraam, pentru că se temea de consecințele adevărului, i-a spus faraonului că soția sa este de fapt sora sa.
„În timpul rămânerii sale în Egipt, Avraam a demonstrat că nu scăpase de slăbiciunile și imperfecțiunile omenești. Ascunzând faptul că Sara era soția sa, el a dat pe față neîncredere în purtarea de grijă divină, o lipsă a acelei alese credințe și a curajului, de atâtea ori și în mod nobil exemplificate în viața lui. […] El a considerat că nu se făcea vinovat de minciună, prezentând-o pe Sara ca fiind sora sa, pentru că ea era fiica tatălui său, dar nu era și fiica mamei sale. Dar ascunderea legăturilor reale dintre ei a fost o minciună. Dumnezeu nu poate aproba nicio deviere de la o strictă integritate. Ca urmare a lipsei de credință din partea lui Avraam, Sara a fost pusă într-o mare primejdie” (PP, pp. 123–124).
Această atitudine a fost copiată întocmai de fiul său. Geneza 26:1-11 scrie despre minciuna lui Isaac. El i-a spus lui Abimelec (regele filistenilor) că Rebeca nu i-ar fi altceva decât soră.
Copiii sunt cele mai perfecționate copiatoare ale comportamentului înaintașilor. Ce vor învăța oare copiii din viața părinților? Ce vor face ei când vor trece prin aceleași împrejurări? Exact ceea ce au învățat de la părinții lor. Ei abia așteaptă un model, iar mai apoi o scuză pentru ce vor face.
Să ne rugăm astăzi lui Dumnezeu ca cei mici să învețe de la noi ce înseamnă să spună adevărul, indiferent de consecințe! Dumnezeul adevărului să ne ajute!
Provocare:
Să fim cât mai atenți la ce pot „fura” urmașii de la noi!
Viorel Dascălu
Conferința Moldova
