„Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat.” (Ioan 11:33)
Ascultă ediția audio aici.
Fata, ieșind de la școală, văzu un mic coșar rezemat de perete și plângând amarnic.
— Ce ai? De ce plângi? întrebă ea.
Coșarul tăcea.
— Dar spune-ne ce s-a întâmplat! întrebară fetele, căci se adunaseră mai multe în jurul lui.
Cu lacrimile șiroind pe obraji și cu vocea stinsă, băiatul le spuse că pierduse banii munciți, care îi scăpaseră prin buzunarul rupt al hainei. Avea nevoie de 150 de lire.
— Mi-e frică să mă duc acasă fără bani, mă bate stăpânul!
Elevele se uitau serioase la el.
— Eu am doar 10 lire, hai să strângem mai mulți!
— Maria, dă și tu 10 lire! Cine are bani să-i dea!
Unele fete aveau bani pentru flori sau alte obiecte, dar ofereau și ele câte 2-3 lire.
— Să așteptăm fetele din clasa a IV-a, zise una. Ele au mai mulți bani.
Într-adevăr, suma se strânse repede. Era o priveliște așa de drăgălașă. Coșarul avea acum mâinile pline de bani și buzunarele lui erau numai buchețele de flori de la fetițele care doriseră să îi ofere ceva, dar nu aveau bani.
Fragmentul adaptat din Cuore, inimă de copil evidențiază cursul firesc al relațiilor interumane, acela în care oamenii simt și înțeleg trăirile celorlalți. Această abordare a vieții, așa cum a făcut și Domnul Hristos de multe ori, poate aduce alinare în sufletele întristate. Gesturile mici sunt o binecuvântare de care mulți sunt lipsiți din pricina ritmului alert care adesea ne învăluie. Empatia manifestată față de oamenii din jur generează încredere, speranță și dragoste.
Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți ofere ocazii de a trăi în mod real o viață condusă de Isus Hristos!
Provocare:
Vino în întâmpinarea unei nevoi pe care un membru al bisericii o are! E imposibil ca cineva să nu aștepte un sfat, o carte, o vizită sau chiar un ajutor financiar. Dacă niște copii pot fi ajutoare unii pentru ceilalți, cu atât mai mult niște adulți pot deschide inimi mari către mâini mici.
Rebeca Jercău,
Conferința Oltenia
