„Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.” (Luca 6:31)
Ascultă ediția audio aici.
Îmi amintesc cu drag de colegii mei din școala generală și în mod special de atitudinea lor față de unul dintre elevi. Ștefan părea un copil ca noi toți când a venit în clasa I. Din când în când, se împiedica de praf, cum spunea el, și cădea. Alteori, îi scăpa pixul din mână în timp ce scria. În timpul orelor de educație fizică nu era cel mai activ copil, dar firea lui jucăușă părea să estompeze boala de care suferea – tetrapareză spastică. Situația lui se agrava de la an la an și, într-o zi, l-am văzut imobilizat într-un scaun cu rotile. Nu mai putea să meargă. Mișcările corpului erau mai greoaie și a scrie în ritm cu ceilalți elevi devenise deja o probă demnă de Jocurile Olimpice. Deseori, Ștefan devenea ursuz din cauza suferinței lui.
Totuși, partea frumoasă a situației era că absolut niciun coleg sau profesor nu manifesta dispreț, jenă sau răutate față de neputința și accesele lui de furie. Când colegii ieșeau în curte, ieșea și Ștefan cu ei, când se jucau, participa și el, când se înfuria din cauza unui eșec, nu era nici măcar tachinat, ci încurajat să încerce din nou. Am stat pe rând în bancă cu Ștefan pentru a-l ajuta să scrie, uneori să bea apă… și, surprinzător, totul venea de la sine pentru că el era colegul nostru. Eram un întreg la care Ștefan participa cu exemplul lui de perseverență, iar noi simțeam dorința de a-i face orele petrecute la școală mai ușoare. Empatia colegilor trecea dincolo de minutele pe care ei le petreceau având grijă de Ștefan. Ei găsiseră sensul rugăciunii pe care o rosteau la orele de religie.
Regula de aur pune în umbră tendința noastră egoistă și o transformă în altruism. Numai cei care fac din regula de aur principiul lor de viață se pot numi creștini. Atitudinea față de semeni este un indicator clar al raportului nostru cu Dumnezeu.
Provocare:
Găsește-l pe Ștefan în jurul tău și oferă-i ce ți-ai dori tu să primești!
Rebeca Jercău
Conferința Oltenia
