„M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” (Ioan 6:38)
Ascultă ediția audio aici.
Există un pericol atunci când ajungem să stăm pe picioarele noastre – acela de a ne crede stăpâni, cel puțin pe situație. Când credem că știm să cârmuim bine lucrurile, pentru că am făcut-o de multă vreme, voința noastră, care este bună, ia locul voinței lui Dumnezeu. Este cel mai primejdios moment din viața unui creștin, de aceea spune Pavel că cel care crede că stă tare trebuie să ia aminte să nu cadă.
Domnul Isus ne transmite ideea că suntem în siguranță doar atunci când ne supunem voința Tatălui din cer, așa cum a făcut-o El. Când ispititorul a venit la El și I-a oferit toate împărățiile lumii, a făcut-o în virtutea acestui gând de stăpânitor și proprietar de drept, iar pe noi ne poate ispiti cu același gând.
Este greu să stai într-o mașină în scaunul din dreapta, când ești obișnuit să fii tu mereu șofer, dar în călătoria credinței este mai bine dacă la cârmă este Unul care nu poate greși.
Atunci când considerăm că suntem proprietari peste soțiile, copiii și familiile noastre și vrem să facă exact cum le spunem, avem o poziție greșită și nebiblică, uitând că suntem doar ispravnici. Dumnezeu este cel care ne oferă tot ce avem: timp, sănătate, putere de muncă, bunuri materiale, bunăstare și multe altele, de aceea un creștin trebuie să fie conștient mereu de această sursă a stării lui de bine pentru a se raporta corect la cei din jur.
Cineva spunea că, dacă vrei să cunoști un om, trebuie să-i oferi putere, iar dacă vrei să-l cunoști cu adevărat trebuie să-i iei acea putere. Avem nevoie să fim întotdeauna conștienți că doar îndreptându-ne pașii după voia lui Dumnezeu suntem în siguranță, că fiecare deviere este un pas în direcția greșită.
Să ne rugăm să fim mereu conștienți că suntem doar ispravnici, nu proprietari!
Provocare:
Încearcă să-ți vezi familia ca pe un cadou, nu ca pe o posesiune!
Edmond Lucaciu
Conferința Transilvania de Sud
