„Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor, trece cu măreție pe nori.” (Deuteronomul 33:26)
Ascultă ediția audio aici.
Era o după-amiază frumoasă de vară, când vântul a început să bată cu putere. Începuse furtuna! În grabă, am reușit să închid ferestrele de la casă, să mai adun lucruri de prin curte, când, deodată, poarta mare de la intrare a fost izbită puternic de pereți. Apa a început să intre în valuri succesive în curte. Neliniștea mea era sporită de faptul că părinții și sora mea se aflau în vârful unui deal, la strânsul fânului. Fulgerele și trăsnetele care nu mai conteneau îmi făceau inima cât un purice, la gândul că ei sunt sub cerul liber. Am început să mă rog cu disperare pentru ei. Nu puteam să închid poarta, iar apa îmi luase încălțămintea din picioare. În timp ce mai făceam o ultimă încercare epuizantă de a închide poarta, am auzit vocea tatălui meu. Venise din vârful dealului prin toată furtuna ca să se asigure că eu sunt bine. Găsise un mic adăpost pentru sora și mama mea, dar gândul la mine îl făcuse să înfrunte toate pericolele.
Am retrăit această amintire din liceu zilele acestea, când aștept pe holurile unui spital rezultatele analizelor tatălui meu. Îi caut privirea și îl asigur, verbal și cu un zâmbet mare, că va fi bine, că sunt întotdeauna alături de el. Îmi șterg, discret, o lacrimă și aleg să fiu o fiică puternică pentru un tată aflat în nevoie.
De ce să îți ajuți părinții, dragul meu copil, tânăr sau chiar adult? Pentru că vin furtuni, pentru că uneori rolurile se inversează…, pentru că îi avem doar pentru un timp limitat pe acest Pământ, dar mai ales pentru că, și în necazurile sau în bătrânețile lor, ei se gândesc tot la noi. Pentru că Dumnezeu, în dragostea Lui infinită, e alături de tine ca un Tată iubitor.
Doamne, Te rugăm, fă-ne părinții veșnici!
Provocare:
Identifică nevoile părinților tăi! Alege să fii ajutorul și sprijinul lor!
Mihaela Zaha
Conferința Banat
