„De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49)
Ascultă ediția audio aici.
Cu lacrimi în ochi, Maria și Iosif alergau înspăimântați pe străzile Ierusalimului. Isus, băiatul lor în vârstă de numai 12 ani, rămăsese din greșeală în cetate și era deja a treia zi de când nu mai știau nimic de El. Le treceau tot felul de gânduri prin minte și, în timp ce Îl căutau cu privirea prin toate locurile unde presupuneau că ar putea fi, întrebau în stânga și în dreapta dacă nu cumva L-a văzut cineva.
Când au intrat în curtea Templului, amintindu-și privirea Lui curioasă și întrebările Lui rostite cu doar câteva zile în urmă, I-au auzit deodată glasul și inima li s-a umplut de bucurie. Dar pentru toată teama și disperarea lor, El a avut o singură scuză: „Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”
Pentru prima dată, Isus arăta spre Dumnezeu ca fiind Tatăl Său, dovedind că întâlnirea Sa cu jertfele de la Templu L-au ajutat să Își descopere chemarea și misiunea specială.
Îmi aduc aminte că aveam 8 ani când mama mea era însărcinată cu fratele meu, iar tatăl meu era plecat în Franța. În acele momente, simțeam că nu pot sta acasă sâmbăta. Așadar, în fiecare zi de Sabat, îmi luam cu mine studiul biblic pentru vârsta mea și mă îndreptam spre biserică. Eram bucuros că pot să fiu prezent în casa Tatălui; nimic nu se compara cu acel simțământ de a fi numit copil al lui Dumnezeu.
După un timp, tata s-a întors din străinătate, iar fratele meu era deja destul de măricel ca să poată fi scos din casă, așa că abia așteptam Sabatul ca să mergem împreună la închinare. Eram cu toții prezenți în casa Tatălui și ne era bine.
Biserica noastră, poate mică și cu puțini credincioși, trebuie să fie pentru noi casa Tatălui nostru, locul unde ni se deschid ochii, unde înțelegem chemarea și misiunea pe care le avem. Din păcate, la fel ca Maria și Iosif, este posibil ca uneori să plecăm de aici fără Isus, dar este datoria noastră să ne întoarcem și să-L căutăm.
Casa Tatălui este frumoasă când mergem împreună, dar este frumoasă și când suntem singuri, pentru că ceea ce dă farmecul acestui loc este El, Tatăl nostru.
Doamne, învață-ne să prețuim întâlnirea cu Tine din fiecare Sabat și să venim cu bucurie la casa Ta!
Provocare:
Hotărăște-te ca în Sabatul viitor să participi la toate serviciile divine din biserica ta! Ajută-i și pe membrii familiei tale să meargă împreună cu tine!
Andrei Dință
Conferința Transilvania de Nord
