„Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.” (2 Corinteni 3:2)
Ascultă ediția audio aici.
Omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, este în mare măsură dependent de îngrijirea părintească încă de la naștere și mulți ani după. Părinții sunt primii și principalii educatori ai copiilor lor. Acesta este un drept și o datorie care sunt înrădăcinate în legea naturală. Prin urmare, oricine poate înțelege, uneori doar intuitiv, că este nevoie de continuitate între transmiterea vieții umane și responsabilitatea educării propriilor copii. Astfel că misiunea începe de acasă, din Ierusalim.
Însă misiunea și activitatea familiei nu se opresc acasă, ci continuă și merg mai departe, depășind cadrul celor cunoscuți, neavând limite geografice. Frumos este că odată cu părinții vor lucra și copiii, făcând împreună o echipă armonioasă pentru o cauză nobilă. Dacă fiecare dintre noi am fi o lumină în locul în care suntem și dacă am contribui cu activitatea și resursele noastre la întreținerea lucrării misionare, extrem de mulți oameni ar fi câștigați pentru Hristos.
În ziua când am intrat în clasa a IX-a la cursul de biologie, tabla era acoperită cu nume și localizări ale oaselor și mușchilor importanți ai corpului uman. Lista cu denumiri era la îndemână pe masă, deși profesorul niciodată nu s-a referit la ea. A venit și ziua examenului. În acea zi, tabla era curată. Singura cerință a fost: Numiți și localizați fiecare os și mușchi important al corpului uman! Clasa a protestat la unison:
— Noi niciodată n-am studiat subiectul.
— Nu aveți scuze, a spus profesorul. Informațiile le aveți de câteva luni.
După ce ne-am luptat cu testul un timp, el a strâns hârtiile și le-a rupt. Apoi ne-a spus:
— Să vă aduceți aminte întotdeauna că educația înseamnă mai mult decât să înveți ce ți se spune!
Același principiu se aplică și în activitatea misionară a familiei și a bisericii. Misiunea trece dincolo de ceea ce spunem sau ce am învățat despre Evanghelie. Ea se oglindește în ceea ce facem și în felul în care ne comportăm, căci faptele noastre vorbesc mai tare decât cuvintele sau învățătura.
Provocare:
Fii martor al lui Dumnezeu acasă, la biserică, la locul de muncă și în societate!
Andrei Dință
Conferința Transilvania de Nord
