„Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: «Sculați-vă», a zis el, «ieșiți din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.» Dar ginerii lui credeau că glumește.” (Geneza 19:14)
Ascultă ediția audio aici.
Nu s-a petrecut doar o singură dată. De cele mai multe ori, mă regăseam mâzgălind vreo hârtie de caiet. În fața clasei, profesorul își desfășura ora. În locul meu din bancă, instrumentul de scris, manevrat într-un ritm haotic, însemna aleatoriu un amalgam de linii dezordonate. Manevram timpul și starea mea de spirit într-un legănat continuu între pretenția mea de elev atent și o indiferență colosală. Singura moștenire lăsată în urmă era atenția deformată.
Nu știu și nici nu cred că există o consemnare fidelă a motivațiilor lui Lot. Dar, citind textul inspirat, mesajul este elocvent. Lot și-a croit drum prin mulțime. Și-a realizat o parte din așteptările de părinte. Avea un loc stabil, o minimă siguranță economică și fetele căsătorite. Toate păreau să funcționeze ca unse. Până într-o zi…
În momentul apelului, cei mai tineri se raportează față de urgența mesajului utilizând dinamica minții. Însumând trecutul și prezentul, liniaritatea faptelor și comportamentul lui Lot, ajung la concluzia că părintele lor se joacă cu ei. În ceasul urgenței, Lot se regăsește în fața dilemei: oare am mâzgălit viața tinerilor prin neatenția mea sau tinerii au perceput opera mea în maniera aceasta?
Fiecare zi își are urgența ei. Momentele zilei pot fi marcate de teme majore. Între tineri și părinți există mai mult decât o simplă comunicare oficială. Între cele două generații sunt operele de zi cu zi ale vieții. Tinerii pot fi influențați de desenul nostru elocvent din zona vieții ori putem livra un comportament mâzgălit prin neatenția noastră.
Doamne, ajută-mă să nu fiu o pricină de poticnire pentru familia mea și pentru toți cei care mă cunosc!
Provocare:
Gândește-te ce vrei să le livrezi astăzi celor din jurul tău! Lasă urme drepte pentru ei!
Doru Parașcineț
Conferința Transilvania de Nord
