Totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Matei 6:29
Ascultă ediția audio aici.
Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi că măsura de atenție divină acordată oricărei lucrări a lui Dumnezeu este proporțională cu locul pe care îl ocupă acel lucru pe scara creației. Vrăbiuța cea cafenie, aparent una dintre cele mai inferioare păsări, este păzită de Providență. Niciuna din ele nu cade la pământ fără știrea Tatălui nostru ceresc. Florile de câmp, iarba care îmbracă pământul cu verdeață – toate se bucură de atenția și grija Tatălui nostru ceresc.
Hristos a spus: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei” (Matei 6:26-29). Dacă și crinii de pe câmp fac obiectul grijii revărsate de Marele Maestru Artist, care i-a făcut atât de frumoși încât să rivalizeze cu gloria lui Solomon, cel mai strălucit rege care a purtat vreodată un sceptru; dacă iarba de pe câmp constituie un minunat covor pentru pământ, ne-am putea face cât de cât o idee de grija pe care o revarsă Dumnezeu asupra omenirii, care a fost făcută după chipul Său?
Dumnezeu le-a dat ființelor umane inteligență, ca acestea să poată înțelege lucrurile superioare acestor lucruri minunate din natură. El îi poartă pe oameni într-o zonă mai înaltă a adevărului, conducându-le mintea mai sus și tot mai sus, deschizând în fața lor înțelepciunea divină. Iar în cartea providenței lui Dumnezeu, cartea vieții, fiecare primește câte o pagină. Această pagină conține toate detaliile istoriei personale a fiecăruia. Până și perii capului îi sunt numărați. Copiii lui Dumnezeu nu dispar niciodată din mintea Sa.
Deși păcatul există de atâta vreme, încercând să contracareze îndurătorul torent de dragoste care se revarsă de la Dumnezeu peste rasa umană, dragostea și grija pe care El le arată față de ființele pe care le-a creat după chipul Său nu au încetat niciodată să își sporească bogăția și abundența. (…) El Și-a încoronat bunăvoința cu inestimabilul dar care este Isus. – Manuscript Releases, vol. 17, pp. 182, 183.
Gândesc mai departe
Dacă Dumnezeu îmi poartă atât de mult de grijă, de ce permite ca îngrijorările lumii să mă tulbure?
