În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu, față de lume! Galateni 6:14
Ascultă ediția audio aici.
Solii consacrați care în primele zile ale creștinismului au dus unei lumi pierdute vestea cea bună a mântuirii nu au permis niciunui gând de înălțare de sine să le păteze lucrarea de prezentare a lui Hristos, și a Lui răstignit. Ei nu au râvnit nici la autoritate, nici la întâietate. Ascunzându-și sinele în Mântuitorul, ei au promovat marele plan al mântuirii și viața lui Hristos, Autorul și Desăvârșitorul acestui plan.
Hristos, care este același ieri, azi și pentru totdeauna, alcătuia miezul învățăturii lor. Dacă aceia care astăzi propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu ar ridica crucea lui Hristos mai sus și tot mai sus, lucrarea lor ar avea mult mai mult succes. Dacă păcătoșii ar putea fi aduși să privească la cruce cu o inimă deschisă, dacă ar putea dobândi o imagine deplină a Mântuitorului răstignit, atunci ar putea înțelege profunzimile îndurării lui Dumnezeu și păcătoșenia păcatului.
Moartea lui Hristos dovedește iubirea cea mare a lui Dumnezeu pentru om. Ea este garanția ce ne este dată în privința mântuirii. A-i lua creștinului crucea este ca și cum ai șterge soarele de pe cer. Crucea ne apropie de Dumnezeu, împăcându-ne cu El. Cu duioasa îndurare a iubirii de tată, Iehova privește asupra suferinței îndurate de Fiul Său pentru a salva omenirea de la moarte veșnică și ne primește prin Cel Prețuit.
Fără cruce, omul nu ar putea avea nicio legătură cu Tatăl. De ea depinde speranța noastră. De la ea strălucește lumina iubirii Mântuitorului și, când la piciorul crucii privește în sus la Acela care a murit pentru a-l salva, păcătosul este umplut de o bucurie nespusă, căci păcatele îi sunt iertate. Îngenunchind în credință la cruce, el ajunge în locul cel mai înalt la care poate ajunge omul.
Prin cruce, învățăm că Tatăl ceresc ne iubește cu o iubire nemărginită. Atunci ne mai putem mira că Pavel a exclamat: „Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6:14)? – Faptele apostolilor, pp. 209, 210
Gândesc mai departe
Dacă toate speranțele mele depind de ceea ce a împlinit Isus la cruce, cât de des ar trebui să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru sacrificiul uimitor al Celui Prețios al Său? De câte ori îngenunchez pe culmea existenței mele – la piciorul crucii lui Isus?
