Și tocmai un astfel de Mare-Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri. Evrei 7:26
Ascultă ediția audio aici.
Dumnezeu i-a poruncit lui Moise în timp ce se aflau pe munte: „Să-mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor!” (Exodul 25:8) și i-a dat toate instrucțiunile privind construcția cortului întâlnirii. Din cauza apostaziei, Israel a pierdut binecuvântarea prezenței divine și pentru o vreme a fost imposibilă înălțarea unui sanctuar pentru Dumnezeu în mijlocul israeliților. Dar, după ce au ajuns din nou să aibă trecere înaintea Cerului, marele lor conducător a trecut la împlinirea poruncii divine.
Oameni aleși de Dumnezeu au fost în mod special dotați cu înțelepciunea și îndemânarea de a realiza construcția sfântă. Dumnezeu Însuși i-a dat lui Moise planul structurii, cu indicații precise privind dimensiunile și forma, materialele care trebuiau să fie folosite și fiecare piesă de mobilier care trebuia așezată înăuntru. Cele două încăperi sfinte făcute de mâini omenești aveau să fie „după chipul adevăratului locaș de închinare”, „chipurile lucrurilor care sunt în ceruri” (Evrei 9:24,23) – o reprezentare miniaturală a templului ceresc, unde Hristos, marele nostru Mare-Preot, după ce Și-a dat viața ca jertfă, avea să slujească în favoarea celui păcătos. Dumnezeu a desfășurat înaintea lui Moise, pe munte, o panoramă a sanctuarului din ceruri și i-a poruncit să facă toate lucrurile după modelul care i s-a arătat. Toate aceste instrucțiuni au fost notate cu grijă de Moise, care le-a transmis conducătorilor. (…)
Pentru construirea sanctuarului au fost necesare pregătiri mari și costisitoare și o cantitate mare de materiale foarte scumpe și prețioase, dar Dumnezeu a acceptat numai daruri de bunăvoie. „Să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Mine de la orice om care îl va da cu tragere de inimă” (Exodul 25:2), a fost porunca divină repetată de Moise în fața adunării. Devoțiunea față de Dumnezeu și un spirit de sacrificiu au fost primele cerințe necesare în pregătirea unei locuințe pentru Cel Preaînalt. Tot poporul a răspuns ca un singur om: „Toți cu tragere de inimă și bunăvoință au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte” (Exodul 35:21). – Christ in His Sanctuary, pp. 34, 35
Gândesc mai departe
Există ceva ce se întâmplă în biserica mea și îmi motivează inima să dăruiesc?
