Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă ca să călcați pe urmele Lui. 1 Petru 2:21
Ascultă ediția audio aici.
Cei care dau glas necredinței vor avea un oarecare entuziasm când cerul este senin și când toate sunt încurajatoare, dar, când bătălia se întețește, când trebuie să sperăm în ciuda lipsei de speranță și, prin întuneric dens, să ne trimitem cererile înaintea tronului de har, atunci cei necredincioși vor vorbi despre țara cea bună a Canaanului, însă vor evidenția pericolele care amenință. Ei vor insista asupra zidurilor puternice și asupra uriașilor de înfruntat, când ar trebui să se audă cuvintele credinciosului Caleb: „Țara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da” (Numeri 14:7,8).
Astăzi se caută oameni plini de curaj; oameni care vor fi în stare să riște ceva de dragul adevărului; oameni care sunt serioși, dar nu triști și descurajați; persoane care vor veghea în rugăciune și ale căror rugăciuni se îmbină cu o credință vie și activă. Avem voie să fim veseli și chiar bucuroși. Chiar și în ispite, limbajul nostru trebuie să fie plin de credință, speranță și curaj. Dar nu ar trebui permisă nicio frivolitate sau superficialitate. Nicio glumă proastă n-ar trebui să ne scape de pe buze, pentru că aceste lucruri îi dau un mare câștig de cauză lui Satana. Trăim în ceasul solemn al judecății, când ar trebui să ne umilim sufletele, să ne mărturisim greșelile, să ne pocăim de păcate și să ne rugăm unii pentru alții ca să fim vindecați. Dacă suntem convertiți, nu mai trebuie să îl reprezentăm pe Satana, printr-un caracter deformat și unilateral, ci, în caracter, în cuvinte și în fapte, trebuie să ne conformăm Modelului perfect care ni s-a oferit în viața lui Hristos. Dacă nu urmăm acest exemplu, practicile rele vor confirma că suntem înșelați de Satana. Noi nu ne mai putem permite să cochetăm cu ispititorul – să persistăm într-un obicei rău și să cultivăm un păcat îndrăgit. Dacă ne mărturisim păcatele și le abandonăm, dacă venim la Isus în pocăință și în umilința sufletului, recunoscându-ne incapacitatea de a îndepărta chiar și un punct sau o pată de păcat și sprijinindu-ne numai pe meritele Mântuitorului crucificat, putem aștepta iertarea, căci cuvântul Lui e garantat. El a spus că ne va ierta nelegiuirile și ne va îndepărta păcatele. Noi trebuie să insistăm asupra iubirii Sale fără egal și a compasiunii lui Isus, și nu asupra păcătoșeniei și a lipsei noastre de merite. – Review and Herald, 13 mai 1884
Gândesc mai departe
Se află ceva în viața mea care mă împiedică să-L urmez pe Hristos fără rezerve?
