Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. Ioan 1:3
Ascultă ediția audio aici.
Dacă Domnul Hristos a făcut toate lucrurile înseamnă că El a existat înainte de toate lucrurile. Cuvintele exprimate în această privință sunt atât de ferme, încât nimeni nu trebuie să aibă îndoieli. Domnul Hristos a fost inerent și eminamente Dumnezeu. El a fost cu Dumnezeu din veșnicie, Dumnezeu peste toate lucrurile, binecuvântat pentru totdeauna.
Domnul Isus Hristos, Fiul divin al lui Dumnezeu, a existat din veșnicie, ca persoană distinctă, totuși una cu Tatăl. El a fost Slava neîntrecută a cerului. A fost Comandantul inteligențelor cerești și a primit omagiul plin de adorare al îngerilor în baza dreptului pe care îl avea. Nu, nu era un furt de la Dumnezeu. „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui”, declară El, „am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; am fost născută înainte de întărirea munților, înainte de a fi dealurile, când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului…” (Proverbele 8:22-27).
În adevărul că Hristos a fost una cu Tatăl înainte să fi fost puse temeliile lumii se află lumină și slavă. Aceasta este lumina care strălucește într-un loc întunecat, făcându-l să fie plin de gloria divină, originară. Adevărul acesta, infinit de misterios în el însuși, explică alte adevăruri tainice și, de altfel, inexplicabile, deși este învăluit în lumină, de neînțeles și de nepătruns.
„Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!” (Psalmii 90:2). „Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina” (Matei 4:16). Aici, preexistența lui Hristos și scopul manifestării Sale în lumea noastră sunt prezentate ca niște raze vii ale luminii care vine de la tronul cel veșnic. (…) „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” (Mica 5:1,2). – Solii alese, vol. 1, pp. 247, 248
Gândesc mai departe
Cum aș putea să mă bucur de adevărurile lui Dumnezeu care sunt învăluite în mister?
