Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. 1 Corinteni 2:9
Ascultă ediția audio aici.
Minuni proaspete i se vor descoperi minții pe măsură ce se apropie de lucrurile divine. Noi pierdem mult că nu vorbim mai mult despre Isus și despre cer, moștenirea sfinților. Cu cât contemplăm mai mult lucrurile cerești, cu atât vom vedea noi motive de încântare și inima ni se va umple până la refuz de mulțumiri la adresa Creatorului nostru generos.
Să ne gândim la dragostea minunată a lui Dumnezeu, care L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. O, de ce urmașii declarați ai lui Hristos ajung încântați și cu totul absorbiți de propriile lor ființe umane slabe, se iubesc și se idolatrizează pe ei înșiși ca și când ar fi o divinitate, în timp ce Isus caută să ne câștige afecțiunea și să ne cuprindă gândurile, să ne lege de propria Sa inimă prin manifestări ale celei mai tandre empatii și printr-o inexprimabilă iubire?
Niciun părinte pământean nu insistă pe lângă copilul său greșit mai mult decât pledează Hristos pentru noi înaintea tronului Tatălui Său, în timp ce noi suntem călcători ai Legii Sale. Nicio gură umană nu a exprimat vreodată mai multă mustrare plină de tandrețe față de cei greșiți. Deci să avem grijă cum ne comportăm cu această dragoste minunată! Să citim și să credem promisiunile bogate ale lui Dumnezeu! Să medităm continuu asupra lor! Să ascultăm vocea inexprimabilei iubiri și compasiuni! În El avem răscumpărarea, prin sângele Său. Toți cei călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu. (…)
Desprindeți lăstarii care se încolăcesc și nu-i lăsați să se prindă de lucrurile pământești, ci de Dumnezeu! Nu veți fi niciodată însingurați, nu vă veți simți niciodată abandonați dacă Îl veți lua pe Isus drept Companion și Prieten veșnic. (…) Încredeți-vă în Isus pe deplin ca Mântuitor personal, a cărui moarte v-a răscumpărat; ca Mijlocitor care pledează sus în cer pentru ajutor de la Tatăl și ne aduce pace și iertare! Numele noastre sunt săpate în palmele Sale, ca Rege al nostru față de care trebuie să manifestăm o ascultare plină de respect și afecțiune. Isus este viața, speranța și bucuria credinciosului. Dragostea înseamnă creștere a credinței și încrederii, a-I permite lui Hristos să ia formă în noi, a-L privi ca Prieten și Sfătuitor. – Scrisoarea 4, 1885
Gândesc mai departe
Dacă niciun părinte pământean nu a insistat vreodată pe lângă vreun copil așa cum pledează Hristos pentru mine înaintea tronului lui Dumnezeu, care ar trebui să fie răspunsul meu la o asemenea exprimare a iubirii?
