Voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii. Matei 13:35
Ascultă ediția audio aici.
Sfânta Scriptură spune: „Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; (…) ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: «Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii»” (Matei 13:34,35). Domnul Hristos prezenta învățăturile spirituale prin intermediul celor naturale; experiențele din viața ascultătorilor Săi și elementele din natură erau conectate cu Cuvântul scris. Trecând de la mediul natural la cel spiritual, parabolele Domnului Hristos sunt verigi în lanțul adevărului care îl leagă pe om de Dumnezeu și pământul de cer.
În învățăturile Sale inspirate din lumea naturii, Domnul Hristos vorbea despre lucrurile făcute chiar de mâinile Sale, care aveau calități și însușiri pe care El Însuși le conferise. În perfecțiunea lor primară, toate lucrurile create erau expresia gândirii lui Dumnezeu. Pentru Adam și Eva, în casa lor din Eden, natura era plină de cunoștințe cu privire la Dumnezeu, abundând de instruire divină. Înțelepciunea era vizibilă pentru ochii lor și primită în inimă, deoarece ei aveau comuniune cu Dumnezeu prin intermediul lucrărilor creației Sale. Imediat ce perechea sfântă a călcat legea Celui Preaînalt, strălucirea care radia de pe fața lui Dumnezeu a dispărut din natură. Pământul a ajuns degradat și pătat de păcat. Totuși, în ciuda stării lui decăzute, a rămas încă multă frumusețe. Învățăturile înscrise de Dumnezeu în natură nu au fost șterse pe deplin. Înțeleasă corect, natura încă vorbește despre Creatorul ei.
În zilele lui Hristos se pierduseră din vedere aceste lecții. Oamenii încetaseră de multă vreme să-L mai vadă pe Dumnezeu reflectat în lucrările Sale. Păcătoșenia naturii umane așternuse un văl peste chipul frumos al creației; în loc să-L dezvăluie pe Dumnezeu, lucrările Sale Îl ascundeau, devenind o piedică în calea cunoașterii Lui. Oamenii „au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului” (Romani 1:25). Prin urmare, păgânii „s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1:21). Tot astfel, în poporul Israel, învățăturile omenești fuseseră așezate în locul învățăturilor lui Dumnezeu. Nu numai natura, dar și serviciul jertfelor și chiar Sfintele Scripturi – care fuseseră toate date cu scopul de a-L revela pe Dumnezeu – erau atât de pervertite încât deveniseră mijloace de a-L ascunde. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 17, 18
Gândesc mai departe
Data viitoare când mă voi afla în mijlocul naturii, ce aș vrea să-mi spună Dumnezeu?
