Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești Sfânt. Apocalipsa 15:4
Ascultă ediția audio aici.
La crucea Golgotei, iubirea și egoismul au stat față în față. Acolo a avut loc manifestarea lor plenară. Hristos trăise numai pentru a mângâia și a binecuvânta, iar Satana, punând la cale omorârea Lui, și-a dovedit ura față de Dumnezeu. A făcut evident faptul că adevăratul scop al revoltei sale era acela de a-L detrona pe Dumnezeu și de a-L distruge pe Acela prin care se manifesta iubirea lui Dumnezeu.
Prin viața și moartea lui Hristos, gândurile oamenilor sunt și ele scoase la iveală. De la staul până la cruce, Hristos, Lumina lumii, a fost o chemare la înfrângerea eului și la părtășie în suferință. S-au dezvăluit intențiile oamenilor. Isus a venit cu adevărul cerului și toți cei care ascultă de glasul Duhului Sfânt sunt atrași de El. Adoratorii eului aparțin împărăției lui Satana. Prin atitudinea lor față de Hristos, toți vor dovedi de care parte sunt. Și, în felul acesta, fiecare își hotărăște soarta.
În ziua judecății de apoi, fiecare ființă pierdută va înțelege natura propriei respingeri a adevărului. Se va prezenta jertfa de pe cruce, și adevărata ei însemnătate va fi înțeleasă de fiecare minte ce a fost orbită de păcat. În fața scenei de pe Golgota, cu Jertfa ei tainică, păcătoșii vor sta condamnați. Se va da la o parte orice scuză mincinoasă. Apostazia oamenilor va apărea în odioasa ei înfățișare. Oamenii vor vedea ce au ales. Atunci va fi clarificată fiecare întrebare cu privire la adevăr și rătăcire care a existat în lupta aceasta îndelungată. În judecata universului, Dumnezeu va fi eliberat de vinovăția pentru existența sau persistența răului. Se va demonstra că hotărârile lui Dumnezeu nu au nicio legătură cu păcatul. Nu a existat niciun defect în guvernarea lui Dumnezeu, niciun motiv de nemulțumire. Când vor fi expuse toate gândurile din inima tuturor oamenilor, atât cei credincioși, cât și cei răzvrătiți vor afirma împreună: „Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor. Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? (…) Pentru că judecățile Tale au fost arătate” (Apocalipsa 15:3,4). – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 57, 58
Gândesc mai departe
Cum aș putea să evit implicațiile veșnice ale respingerii crucii lui Hristos? Încă rezist la apelul crucii într-o anumită zonă nesupusă a vieții mele?
