N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile. Isaia 53:2
Ascultă ediția audio aici.
Acum aproape două mii de ani, o voce cu o semnificație tainică s-a auzit în cer, de la tronul lui Dumnezeu: „Iată-Mă (…) vin.” „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup. (…) Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7). În aceste cuvinte se anunță împlinirea scopului care fusese ascuns din veacuri veșnice. Hristos era gata să vină în lumea noastră și să Se întrupeze. El zicea: „Tu Mi-ai pregătit un trup.” Dacă El S-ar fi arătat în slava Sa pe care o avea împreună cu Tatăl înainte de a fi lumea, noi n-am fi putut suporta lumina prezenței Sale. Ca noi să o putem privi fără a fi nimiciți, manifestarea slavei Sale a fost acoperită. Divinitatea Sa a fost învăluită în corp omenesc – slava invizibilă în formă umană vizibilă.
Acest scop măreț fusese prefigurat prin simboluri. Rugul arzând în care Hristos i S-a arătat lui Moise Îl dezvăluia pe Dumnezeu. Simbolul ales pentru a reprezenta Divinitatea era un tufiș neînsemnat, care aparent n-avea nimic atractiv. Acesta însă Îl cuprindea pe Cel Infinit. Dumnezeul atotîndurător Și-a învăluit slava într-o înfățișare foarte umilă, pentru ca Moise să o poată privi și să trăiască. Tot așa, în stâlpul de nor ziua și în stâlpul de foc noaptea, Dumnezeu, vorbindu-i lui Israel, le dezvăluia oamenilor voința Sa și le acorda harul Său. Slava lui Dumnezeu a fost acoperită și maiestatea Sa, învăluită, pentru ca vederea slabă a oamenilor mărginiți să le poată privi. În același mod, Hristos urma să vină în „trupul stării noastre smerite” (Filipeni 3:21), „făcându-Se asemenea oamenilor”. În ochii lumii, El n-avea nicio frumusețe ca ei să-L dorească, totuși El era Dumnezeu întrupat, Lumina cerului și a pământului. Slava Sa era învăluită, măreția și maiestatea Sa erau ascunse, ca El să Se poată apropia de oamenii întristați și ispitiți.
Dumnezeu i-a poruncit lui Moise pentru Israel: „Să-Mi facă un locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor” (Exodul 25:8) și El a locuit în sanctuar, în mijlocul poporului Său. În tot timpul călătoriei obositoare prin pustiu, simbolul prezenței Sale a fost cu israeliții. Tot așa, Hristos Și-a ridicat cortul în mijlocul taberei noastre omenești. Și-a întins cortul alături de corturile oamenilor, ca să poată locui între noi și să ne familiarizeze cu caracterul și viața Sa divină. – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 23
Gândesc mai departe
Isus este dispus să devină tot ce am nevoie și oricând am nevoie. Ce am nevoie de la El astăzi?
