M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască.
Apocalipsa 6:2
Venise timpul ca Domnul Hristos să Se înalțe la tronul Tatălui Său. Ca un învingător divin, El era gata să Se întoarcă în curțile cerești cu trofeele biruinței. Înainte de a muri, Îi spusese Tatălui Său: „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4). După înviere a mai rămas un timp pe pământ, pentru ca ucenicii să se poată obișnui cu El în trupul Său înviat și glorificat. Acum era gata să-Şi ia rămas bun. (…)
Ca loc pentru înălțarea Sa, Isus a ales acel colțișor de atâtea ori sfințit de prezența Sa pe când locuia printre oameni. Nici muntele Sion, locul cetății lui David, nici muntele Moria, locul unde se găsea Templul, nu avea să fie onorat în felul acesta. În locurile acelea, Domnul Hristos fusese batjocorit și respins. Acolo, valurile milei, deși veneau printr-o tot mai puternică revărsare a dragostei, au fost respinse de inimi tari ca stânca. Din locurile acelea, Domnul Hristos, obosit și cu sufletul împovărat, plecase să găsească odihnă pe Muntele Măslinilor. (…) De pe muntele acesta urma să Se înalțe la cer. Şi tot pe vârful acestuia se vor odihni picioarele Sale când va veni a doua oară. El va sta pe Muntele Măslinilor nu ca un om al durerii, ci ca un împărat triumfător și glorios, în timp ce uralele de aleluia ale evreilor se vor contopi cu osanalele neevreilor, iar glasurile celor răscumpărați, întocmai ca o oaste numeroasă, vor face să răsune puternic ovația: „Încoronați-L ca Domn al tuturor!” (…)
Ajungând la Muntele Măslinilor, Isus i-a condus până pe vârf, în apropiere de Betania. Aici S-a oprit, iar ucenicii s-au adunat în jurul Său. Raze de lumină păreau că radiază de pe fața Sa în timp ce privea plin de iubire la ei. Nu i-a certat pentru greșelile și vinovățiile lor; ultimele cuvinte rostite de Domnul lor au fost cuvinte de cea mai dulce duioșie. Cu mâinile întinse pentru binecuvântare, ca și cum i-ar fi asigurat de grija Sa protectoare, El Se înălță încet din mijlocul lor, atras către cer de o putere mai mare decât orice atracție pământeană. (…)
În timp ce ucenicii priveau încă spre cer li s-au adresat niște glasuri plăcute, ca cea mai frumoasă muzică. S-au întors și au văzut doi îngeri sub formă de oameni, care le-au spus: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.” (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 829–832)
Mi-a oferit Isus vreodată ocazia de a mă întoarce învingător într-un loc de suferință din trecut?
