Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
Plângerile lui Ieremia 3:22,23
Cum ar putea ființele umane să trăiască dacă darurile și binecuvântările cerului nu ar fi constant revărsate asupra lor? Dumnezeu le oferă oamenilor fără întrerupere, pentru ca ei să dăruiască fără întrerupere. Nu există niciun moment în care darurile și binecuvântările să nu vină potrivit cu resursele pe care le pune Dumnezeu la dispoziție.
Banii pe care îi folosim nu sunt ai noștri. Ei sunt ai lui Dumnezeu și lucrarea Sa nu poate avansa decât atunci când vistieria este alimentată de daruri și jertfe de mulțumire. Dumnezeu ne-a împrumutat mijloace din care trebuie să Îi înapoiem ce Îi aparține. Dacă ne facem conștiincios datoria, va fi întotdeauna suficient, atât pentru lucrarea din țară, cât și pentru misiunea externă.
Tot ce facem trebuie să fie de bunăvoie. Să ne aducem darurile cu bucurie și gratitudine. (…) Cele mai costisitoare servicii pe care le-am putea aduce nu constituie decât ceva infim în comparație cu darul lui Dumnezeu pentru această lume. Hristos este un Dar zilnic. Dumnezeu L-a dăruit lumii și El transmite generos ființelor umane darurile încredințate Lui pentru înaintarea lucrării Sale în lume. Astfel, noi arătăm că recunoaștem și suntem de acord că toate Îi aparțin lui Dumnezeu în mod absolut și fără nicio rezervă.
Dumnezeu ne cheamă să fim împreună-lucrători cu El. Acesta este mesajul pe care ni-l trimite pe diverse căi. Adevărul trebuie prezentat celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Biblia trebuie să le fie citită celor care vor să o audă. Duhul Sfânt cooperează cu cel care deschide Scriptura înaintea celorlalți. Predicatorul care este un păstor adevărat le oferă oamenilor Cuvântul. El se angajează cu sârguință în lucrarea personală și înalță cereri la Dumnezeu. Aceasta este tot ce poate face ființa umană. Omul seamănă sămânța, dar nu știe care va rodi, aceasta sau aceea, dar Dumnezeu o face să rodească. El atrage, conduce și cercetează inima.
Lucrarea trebuie făcută în țară și în străinătate. Această lucrare presupune bani încredințați lui Dumnezeu. Cei care sunt cu adevărat convertiți au obligația să aducă la îndeplinire o lucrare care cere bani și consacrare. Dumnezeu nu Și-a propus să vină în această lume și să facă să curgă aur și argint. (…) Nu înapoierea către Dumnezeu a darurilor încredințate îi sărăcește pe oameni, ci păstrarea acestora îi predispune la sărăcie, din moment ce scopul cel mai înalt al darurilor este acela de a-i susține pe lucrătorii din marele câmp al secerișului. (Manuscrisul 124, 1898)
Zecimea este returnată, dată înapoi. Darurile sunt oferite. Cât de generos sunt eu cu Dumnezeu?
