Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.
Romani 12:2
În viața ucenicului Ioan este exemplificată adevărata sfințire. În timpul anilor de strânsă legătură cu Hristos, el a fost adesea avertizat și atenționat de Mântuitorul și a primit aceste mustrări. Pe măsură ce caracterul Celui Divin se manifesta înaintea lui, Ioan își vedea propriile lipsuri și era smerit prin această descoperire. Zi de zi, în contrast cu firea lui violentă, el vedea blândețea și îngăduința lui Isus și auzea lecțiile Sale de umilință și răbdare. Zi de zi, inima lui era atrasă către Hristos până ce, din iubire pentru Învățătorul lui, Ioan s-a pierdut din vedere pe sine. Puterea și blândețea, măreția și smerenia, tăria și răbdarea pe care le-a văzut în viața zilnică a Fiului lui Dumnezeu i-au umplut sufletul de admirație. El și-a lăsat firea răzbunătoare și ambițioasă în seama puterii modelatoare a lui Hristos și iubirea divină a realizat în el transformarea caracterului.
Într-un izbitor contrast cu sfințirea lucrată în viața lui Ioan este experiența colegului său de ucenicie Iuda. Asemenea confratelui său, Iuda se declara și el ucenic al lui Hristos, însă el nu avea decât o formă de evlavie. Nu era insensibil la frumusețea caracterului lui Hristos și deseori când asculta cuvintele Mântuitorului se simțea condamnat, dar nu voia să-și umilească inima sau să-și mărturisească păcatele. Împotrivindu-se influenței divine, el Îl dezonora pe Învățătorul pe care afirma că-L iubește. Ioan a dus o luptă cruntă cu defectele lui, însă Iuda și-a călcat în picioare conștiința și a cedat ispitei. (…)
Ioan și Iuda îi reprezintă pe aceia care se declară urmași ai lui Hristos. Acești doi ucenici au avut aceleași ocazii să studieze și să urmeze Modelul divin. Amândoi au fost în strânsă legătură cu Isus și au avut privilegiul să Îi asculte învățătura. Fiecare avea grave defecte de caracter și fiecare a avut acces la harul divin care transformă caracterul. Dar, în timp ce unul învăța în umilință de la Isus, celălalt s-a dovedit că nu era un împlinitor al Cuvântului, ci numai un auzitor al lui. Unul, murind zilnic față de eu și biruind păcatul, era sfințit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatoare a harului și îngăduindu-și dorințe egoiste, a ajuns rob al lui Satana. (Faptele apostolilor, pp. 557, 558)
Mă împotrivesc eu transformării produse de Dumnezeu în vreun domeniu al vieții mele?
