Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.
Mica 5:2
Istoria marelui conflict dintre bine și rău – de la data când a izbucnit în ceruri și până la înfrângerea finală a răzvrătirii și eradicarea definitivă a păcatului – constituie și o demonstrare a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu.
Suveranul universului nu a fost singur în acțiunea Sa de binefacere. El a avut un Asociat, un Colaborator care Îi putea aprecia planurile și putea fi părtaș la bucuria Sa de a le da fericire ființelor create de El. „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu” (Ioan 1:1,2). Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu, era una cu veșnicul Tată – una în natură, în caracter și în scop –, singura ființă care putea lua parte la toate sfaturile și planurile lui Dumnezeu. „Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Obârșia Lui „se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” (Mica 5:2). Însuși Fiul lui Dumnezeu declară despre Sine: „Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui. Eu am fost așezată din veșnicie (…), când a pus temeliile pământului, eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui” (Proverbele 8:22,23,29,30).
Prin Fiul Său a înfăptuit Tatăl aducerea la existență a tuturor ființelor cerești. „Prin El au fost făcute toate lucrurile (…) fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El” (Coloseni 1:16). Îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, radiind de lumina care se revarsă continuu din prezența Sa și zburând cu toată repeziciunea să-I aducă la îndeplinire voința. Dar Fiul, Unsul lui Dumnezeu, „care este întipărirea Ființei Lui”, „oglindirea slavei Lui” și „care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui”, are stăpânirea supremă peste tot și peste toate (Evrei 1:3). Un „scaun de domnie plin de slavă” a fost „de la început” locul sanctuarului Său (Ieremia 17:12); „un toiag de dreptate”, sceptrul Împărăției Sale (Evrei 1:8). „Strălucirea și măreția sunt înaintea feței Lui, slava și podoaba sunt în locașul Lui cel sfânt” (Psalmii 96:6). (Patriarhi și profeți, pp. 33, 34)
Dacă ar fi să-I dau eu un nume sau un titlu lui Isus, bazat pe ceea ce înseamnă El pentru mine, care ar fi acesta?
