Voi Mă numiți Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt.
Ioan 13:13
În persoana Învățătorului venit de la Dumnezeu, oamenii au primit tot ce a avut cerul mai bun și mai măreț. El, care luase parte la consfătuirile Celui Preaînalt, care locuise în partea cea mai tainică a sanctuarului Celui Veșnic, a fost Cel ales să li-L descopere oamenilor pe Dumnezeu în mod personal.
Prin Hristos a fost dată orice rază de lumină divină care a ajuns vreodată în lumea noastră căzută. El a vorbit prin toate acele persoane care, de-a lungul veacurilor, le-au transmis oamenilor cuvintele lui Dumnezeu. Toate virtuțile celor mai mărețe și mai nobile suflete nu sunt altceva decât oglindiri ale Lui. Puritatea și bunătatea lui Iosif, credința, blândețea și îndelunga răbdare care îl caracterizau pe Moise, statornicia lui Elisei, integritatea, noblețea și fermitatea lui Daniel, spiritul de abnegație și zelul lui Pavel, puterea minții și a spiritului acestor oameni și a tuturor celor care au trăit vreodată pe pământ nu au fost decât oglindiri ale strălucirii slavei Sale. Idealul se găsea în El.
Hristos a venit în lume cu un singur scop – să ne dezvăluie faptul că acest ideal este singurul standard adevărat care trebuie atins și să ne arate ce ar putea deveni orice om care, prin locuirea lăuntrică a divinului în uman, Îl primește pe Hristos. A venit să ne arate ce educație ar trebui să primim, o educație demnă de numele de fii ai lui Dumnezeu; a venit să ne arate că pe pământ trebuie să punem în practică principiile cerului și să ducem o viață cerească.
Pentru a veni în întâmpinarea celei mai mari nevoi a omului, Dumnezeu ne-a oferit cel mai mare dar al Lui. Lumina a apărut în momentul în care întunericul lumii atinsese apogeul. Mintea oamenilor fusese de multă vreme abătută de la Dumnezeu prin învățături false. În sistemele de educație curente la vremea aceea, filosofia omenească luase locul revelației divine. În locul adevărului de origine cerească, oamenii acceptaseră ca standard unul conceput de ei înșiși. Întorseseră spatele Luminii vieții pentru a umbla după scânteile focului aprins de ei. (Educație, pp. 73, 74)
„Toate virtuțile celor mai mărețe și mai nobile suflete nu sunt altceva decât oglindiri ale Lui.” Dacă cei mai mari și mai nobili oameni nu sunt altceva decât reflectări ale lui Isus, ce pas concret pot face astăzi ca să Îl reflect mai bine pe Hristos?
