Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.
Ieremia 29:11
Ascultă ediția audio aici.
Conducătorii din Ierusalim trimiseseră spioni să găsească un pretext pentru a-L da pe Hristos la moarte. El a reacționat dându-le o dovadă a iubirii Lui față omenire, a respectului Său față de lege și a puterii pe care o avea de a-i scăpa pe oameni de păcat și de moarte. Iată mărturia Lui despre ei: „Ei Îmi întorc rău pentru bine și ură, pentru dragostea Mea” (Psalmii 109:5). El, care exprimase pe munte porunca: „Iubiți pe vrăjmașii voștri”, a exemplificat personal principiul, neîntorcând „rău pentru rău, nici ocară pentru ocară”, ci, dimpotrivă, binecuvântând (Matei 5:44; 1 Petru 3:9).
Aceiași preoți care îl condamnaseră pe lepros la izolare îi adevereau acum vindecarea. Această decizie, pronunțată și consemnată public, era o mărturie fermă în favoarea lui Hristos. Şi, când omul vindecat a fost din nou primit în societatea lui Israel, pe baza asigurării preoților că nu mai era nicio urmă de boală asupra lui, el însuși a fost o mărturie vie în favoarea Binefăcătorului său. Plin de bucurie, el și-a adus darul și a proslăvit Numele lui Isus. Preoții erau convinși de puterea divină a Mântuitorului. Li se dăduse ocazia să cunoască adevărul și să fie binecuvântați cu lumină. Dacă o respingeau, ea avea să fie îndepărtată fără să mai revină vreodată. Mulți respinseseră lumina, dar ea nu fusese dată în zadar. Multe inimi au fost mișcate, dar pentru o vreme n-au dat niciun semn. În timpul vieții Mântuitorului, lucrarea Lui părea să trezească puțină iubire din partea preoților și învățătorilor, dar, după înălțare, „o mare mulțime de preoți veneau la credință” (Faptele 6:7).
Lucrarea lui Hristos de curățire a leprosului de această boală cumplită este o ilustrare a lucrării Lui de curățire a sufletului de păcat. Omul care a venit la Isus era „plin de lepră”. Otrava ei mortală îi cuprinsese tot corpul. Ucenicii căutaseră să-L ferească pe Domnul ca nu cumva să Se atingă de el, fiindcă oricine atingea un lepros devenea necurat. Dar, așezându-Şi mâna asupra leprosului, Isus n-a fost infectat. Atingerea Lui a dat putere de viață. Lepra a fost îndepărtată. Tot așa stau lucrurile și cu lepra păcatului – adânc înrădăcinată, ucigătoare și imposibil de eliminat prin puterea omenească. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 265, 266)
Cât de încurajator este să știu că, în pofida păcatului meu, Isus încă îmi oferă vindecarea, atingerea Sa curățitoare? Am acceptat-o?
