Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va mai fi sete.
Ioan 4:14
Ascultă ediția audio aici.
Acela care caută să-și stingă setea la fântânile acestei lumi va bea numai ca să înseteze iarăși. Pretutindeni, oamenii sunt nemulțumiți. Își doresc ceva care să le satisfacă nevoia din suflet. Unul singur este Cel care le poate împlini această nevoie. „Cel Dorit de toate neamurile” (Hagai 2:7, NTR), Comoara tuturor popoarelor, este Hristos. Harul divin, pe care numai El îl poate da, este ca o apă vie, care purifică, revigorează. (…)
Isus nu voia să spună că o singură înghițitură din apa vieții avea să fie suficientă pentru primitor. Acela care gustă o dată din iubirea lui Hristos va tânji mereu după mai multă și nu va mai căuta nimic altceva. Bogățiile, onorurile și plăcerile lumii nu-l mai atrag. Strigătul continuu al inimii sale este: „Mai mult din Tine.” Iar Acela care îi descoperă sufletului nevoile sale este gata să-i potolească foamea și setea. Toate proviziile și tot ajutorul omenesc sunt limitate. Rezervoarele se vor goli, lacurile vor seca, dar Mântuitorul este un izvor care nu seacă. Putem să bem și iar să bem și de fiecare dată să găsim rezerve proaspete. Acela în care locuiește Hristos Îl are în el pe Cel care este Fântână de binecuvântări – „un izvor de apă din care va țâșni viață veșnică”. Din această sursă, el se poate aproviziona cu forță și har suficient pentru toate nevoile pe care le are.
În timp ce Isus îi vorbea despre apa vie, femeia privea la El cu atenție, dar și cu uimire. El îi trezise interesul și dorința după darul despre care vorbea. Şi-a dat seama că El nu vorbea de apa din fântâna lui Iacov, căci ea băuse constant din aceasta și însetase mereu. „Doamne”, I-a zis ea, „dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” (…)
În timp ce vorbea cu Isus, femeia a fost impresionată de cuvintele Lui. Ea nu auzise niciodată asemenea lucruri, nici de la preoții poporului ei și nici de la evrei. Când i-a fost descris trecutul, și-a conștientizat marea lipsă. A simțit setea sufletului pe care apele fântânii din Sihar n-o puteau stinge niciodată. Nimic din ceea ce întâlnise până atunci nu o conștientizase de nevoia aceea mai mare. (…) În mintea ei s-a ridicat întrebarea: „Nu cumva acesta este Mesia cel așteptat de atâta vreme?” Ea a zis: „Ştiu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Isus i-a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 187, 189, 190)
Ce fel de sete aș putea căuta să-mi astâmpăr din fântânile crăpate?
