Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Matei 3:17
Ascultă ediția audio aici.
Cei care se gândesc – dacă se gândesc – la consecințele grăbirii sau împiedicării răspândirii Evangheliei le raportează la ei înșiși și la lume. Puțini le raportează la Dumnezeu. Puțini se gândesc la suferința pe care păcatul I-a provocat-o Creatorului nostru. În agonia lui Hristos, tot cerul a suferit; însă acea suferință nu a început și nici nu s-a sfârșit odată cu manifestarea Lui în trup de om. Crucea dezvăluie simțurilor noastre tocite suferința pe care păcatul, chiar de la apariție, a produs-o în inima lui Dumnezeu. Orice îndepărtare de la ce este drept, orice faptă de cruzime, orice eșec al omenirii de a atinge idealul Său Îi provoacă durere. Când au venit asupra israeliților calamitățile care erau rezultatul clar al despărțirii lor de Dumnezeu – subjugare de către dușmani, acte de cruzime și moarte –, Scriptura spune că „sufletul Său s-a mâhnit de nefericirea lui Israel” (Judecătorii 10:16, BTF). „În tot ce au suferit, a suferit împreună cu ei, (…) i-a ridicat și i-a purtat în toate zilele din vechime” (Isaia 63:9, NTR).
Duhul Său „mijlocește pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8:26). Pentru că „toată firea suspină și suferă durerile nașterii” (Romani 8:22), inima infinitului Tată este chinuită de milă. Lumea noastră este o imensă leprozerie, o scenă a suferinței pe care nicio peniță nu o poate descrie, o nefericire asupra căreia nu îndrăznim nici măcar să zăbovim cu gândul. Dacă am vedea-o așa cum este în realitate, povara ar fi colosală. Totuși Dumnezeu o simte. Pentru a distruge păcatul și consecințele lui, El L-a dat pe Preaiubitul Săuși a făcut posibil ca noi, prin cooperare cu El, să putem pune capăt acestei scene a nenorocirii. „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul” (Matei 24:14). (Educație, pp. 263, 264)
Când a străpuns atmosfera în acea zi pentru a declara că Isus este Fiul Său preaiubit în care Își găsește plăcerea, Dumnezeu știa ce Îl aștepta pe Isus – o viață de suferință și moarte. După cum notează Ellen White, tot cerul suferea împreună cu Isus. Dacă aș fi fost în ceruri în timp ce Isus suferea pe pământ pentru a salva din păcat omenirea căzută, ce aș fi spus sau aș fi făcut pentru a-L mângâia pe Dumnezeu Tatăl?
