Să vă umpleți de cunoștința voii Lui în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească.
Coloseni 1:9
Ascultă ediția audio aici.
Epistola către Coloseni este plină de lecții dintre cele mai valoroase pentru toți aceia care sunt angajați în slujirea lui Hristos, lecții care arată unicitatea țintei și înălțimea scopului ce poate fi observat în viața aceluia care Îl reprezintă corect pe Mântuitorul.
Renunțând la tot ce i-ar împiedica înaintarea spre cele de sus sau ar abate piciorul vreunui semen de pe calea cea strâmtă, credinciosul va dovedi în viața sa zilnică îndurare, bunătate, blândețe, îngăduință și iubirea lui Hristos.
Puterea unei vieți superioare, mai curate și mai nobile este lucrul de care avem cea mai mare nevoie. Lumea ne preocupă prea mult mintea, iar Împărăția cerurilor, prea puțin.
În eforturile sale de a atinge idealul lui Dumnezeu pentru el, creștinul nu are niciun motiv să dispere. Desăvârșirea morală și spirituală, prin harul și puterea lui Hristos, este promisă tuturor. Isus este sursa de putere, Izvorulde viață. El ne duce la Cuvântul Său și, din pomul vieții, ne pune la dispoziție frunze pentru vindecarea sufletelor bolnave de păcat. Ne conduce la tronul lui Dumnezeu și ne pune în gură o rugăciune prin care suntem aduși într-o mai strânsă legătură cu Sine. Spre binele nostru, pune în acțiune mijloacele atotputernice ale Cerului. La fiecare pas, noi luăm contact cu puterea Sa vie.
Dumnezeu nu fixează nicio limită înaintării acelora care doresc să fie „umpluți de cunoștința voii Lui în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească”. Prin rugăciune, prin vigilență, prin aprofundarea cunoștințelor și a înțelegerii, ei vor fi „întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui”. Astfel, ei sunt pregătiți să lucreze pentru alții. Este planul lui Dumnezeu acela ca ființe umane, curățite și sfințite, să constituie mâna Sa de ajutor. Pentru acest mare privilegiu se cuvine să-I mulțumim Aceluia care ne-a învrednicit să avem „parte de moștenirea sfinților în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui.” (Faptele apostolilor, pp. 477, 478)
Cât de serios iau parte la dezvoltarea nelimitată pe care mi-o pune Isus la dispoziție? Vreau din toată inima să fiu „umplut de cunoștința voii Lui în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească”?
