Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
Luca 23:26
Ascultă ediția audio aici.
Mulțimea care Îl urma pe Mântuitorul I-a văzut pașii slabi și șovăitori, dar n-a manifestat niciun pic de milă față de El. Oamenii își băteau joc și îl insultau pentru că nu putea să ducă acea cruce grea. Povara a fost pusă din nou asupra Sa și din nou El a căzut leșinând sub greutatea ei. Persecutorii Săi au văzut că Îi era imposibil să-Şi ducă mai departe povara. Erau în încurcătură, neștiind pe cine să găsească să ducă mai departe povara aceea umilitoare. Iudeii nu puteau face lucrul acesta, pentru că întinarea avea să-i împiedice să ia parte la sărbătorirea Paștelui. Nimeni deci, nici măcar din gloata care Îl urma, nu s-a înjosit să care crucea.
În acest moment, un străin, Simon din Cirene, venind de la țară, întâlnește mulțimea. El aude batjocurile și înjurăturile gloatei, aude repetându-se cuvintele disprețuitoare: „Faceți loc pentru Împăratul iudeilor!” El se oprește plin de uimire în fața scenei și, în timp ce își exprimă compasiunea, îl prind și îi pun crucea pe umeri.
Simon auzise despre Hristos. Fiii săi credeau în Mântuitorul, dar el însuși nu era un ucenic al Său. Purtarea crucii spre Golgota a fost o binecuvântare pentru Simon și, de atunci înainte, el avea să fie pentru totdeauna recunoscător pentru această dovadă a providenței. Astfel a ajuns să își asume de bunăvoie crucea Domnului Hristos și a rămas pentru totdeauna cu bucurie sub povara ei.
Nu puține femei se aflau în mulțimea care Îl urma la locul execuției pe Cel Necondamnat. Atenția lor era ațintită asupra Domnului Hristos. Unele dintre ele Îl mai văzuseră. Altele îi aduseseră la El pe bolnavii și suferinzii lor. Altele fuseseră ele însele vindecate. Acum se făceau auzite istorisiri ale celor petrecute. Ele erau uimite de ura pe care mulțimea o manifesta față de Cel pentru care inimile lor erau înduioșate și zdrobite. Şi, în ciuda acțiunii gloatei turbate și a cuvintelor pline de mânie ale preoților și conducătorilor, aceste femei au dat glas empatiei pe care o simțeau. Şi, în timp ce Domnul Hristos cădea leșinat sub povara crucii, ele au izbucnit în vaiete jalnice.
Acesta a fost singurul lucru care a atras atenția Domnului Hristos. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 742, 743)
De ce Isus, o Persoană nevinovată care a făcut multe fapte bune, generează o așa ură în unii?
