Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.
Romani 5:19
Ascultă ediția audio aici.
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3). Există vreun motiv pentru care această speranță vie să nu ne dea aceeași încredere și bucurie astăzi, la fel ca ucenicilor din biserica primară? Hristos nu e închis în mormântul cel nou al lui Iosif. El este înviat și înălțat în slavă, iar noi trebuie să acționăm conform credinței pe care o avem, ca lumea să vadă că avem o speranță vie și un Prieten la curtea din cer.
Noi suntem născuți din nou la o speranță vie, la o moștenire nedegradabilă, nepervertită și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru noi. Speranța noastră nu este nefondată, moștenirea noastră nu este trecătoare. Ea nu este doar un rod al imaginației, ci este păstrată în ceruri pentru noi, „care sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea, voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1:5-7).
În toiul ispitelor părem să pierdem din vedere că Dumnezeu ne încearcă astfel încât credința noastră să fie probată și demnă de laudă, onoare și slavă la arătarea lui Isus. Domnul ne așază în diferite situații pentru a ne dezvolta. Dacă avem defecte de caracter de care nu suntem conștienți, El ne supune disciplinei ca să ne facă conștienți de acestea și ca să le învingem. În providența Sa, suntem aduși în diferite împrejurări. De fiecare dată întâmpinăm o anumită categorie de ispite. De câte ori, atunci când suntem în diverse situații dificile, nu gândim: „Aceasta este o greșeală nemaipomenită. Cum n-aș fi vrut să rămân acolo unde eram înainte!” Dar de ce nu ești mulțumit? (…) Ce ar trebui să faci când ești pus la încercare de providența Domnului? – Trebuie să te ridici la înălțimea urgenței situației în care te afli și să îți înfrângi defectele de caracter. (Review and Herald, 6 august 1889)
Care este moștenirea nedegradabilă ce mă așteaptă în ceruri?
