Urmăriți pacea cu toții și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
Evrei 12:14
Ascultă ediția audio aici.
Oamenii din poziții de răspundere care proclamă adevărul lui Dumnezeu în numele lui Isus fără energia spirituală dată de puterea înviorătoare a lui Dumnezeu fac o lucrare neautentică și nu pot ști sigur dacă aceasta va fi însoțită de succes sau de insucces. (…) Nu marile realizări sau aspirații înalte sunt cele care vor primi aprobarea lui Dumnezeu, ci dragostea și dedicarea cu care este realizată lucrarea, fie ea importantă sau modestă. Furtunile opoziției sau eșecurile sunt mijloacele providenței lui Dumnezeu prin care suntem atrași la adăpostul aripilor Sale. Atunci când norii ne înconjoară, vocea Sa poate fi auzită: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea…” (Ioan 14:27).
Gestul lui Hristos de a sufla Duh Sfânt asupra ucenicilor și acela de a le împărtăși pacea Sa au fost doar câțiva stropi înaintea revărsării depline a șuvoiului din Ziua Cincizecimii. Isus i-a făcut pe ucenici să înțeleagă că, în timp ce aveau să-și facă lucrarea încredințată, vor înțelege tot mai mult natura acestei lucrări și modul în care Împărăția lui Hristos trebuia întemeiată pe pământ. Ei erau trimiși să dea mărturie despre Mântuitorul și despre ceea ce văzuseră și auziseră în legătură cu învierea Sa, să repete cuvintele de har rostite de buzele Sale. Ei Îi cunoșteau bine caracterul sfânt; El era ca un înger care stătea în lumina soarelui, fără să facă nicio umbră. Era misiunea sacră a apostolilor să le arate oamenilor caracterul nepătat al lui Hristos, ca standard pentru viața lor. Ucenicii fuseseră atât de strâns legați de acest Model de sfințenie, încât erau într-o anumită măsură asimilați cu El în caracter, fiind în mod deosebit adecvați să prezinte lumii învățăturile și exemplul Său.
Cu cât slujitorul lui Hristos este mai apropiat de Maestrul său, prin contemplarea vieții și caracterului Său, cu atât mai mult se va asemăna cu El și va fi mai calificat să transmită adevărurile Sale. Fiecare trăsătură a vieții marelui Exemplu trebuie studiată cu grijă, iar în rugăciunea credinței vii să aibă loc o conversație apropiată cu El. Astfel, caracterul uman defectuos se va transforma în asemănare cu caracterul Său slăvit. În acest fel se va pregăti învățătorul adevărului să conducă suflete la Hristos. (The Spirit of Prophecy, vol. 3, pp. 242–244)
Ce aspect al caracterului lui Hristos ar trebui să studiez și să pun în practică?
