Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:8
Ascultă ediția audio aici.
Orice om poate păși peste locul unde este ascunsă o comoară. Copleșit de nevoie, el se poate așeza să se odihnească sub un copac, fără să știe că la rădăcinile acestuia sunt ascunse bogății. Aceasta era situația evreilor. Poporului evreu îi fusese încredințat adevărul, asemenea unei comori de aur. Sistemul religios iudaic purta semnătura Cerului, deoarece fusese instituit de Însuși Domnul Hristos. Marile adevăruri ale mântuirii erau învăluite în ilustrații și simboluri. Totuși, când a venit Domnul Hristos, evreii nu L-au recunoscut ca Acela pe care Îl indicau toate simbolurile. Ei aveau Cuvântul lui Dumnezeu în mână, dar tradițiile transmise din generație în generație și interpretările omenești ale Sfintelor Scripturi le ascunseseră adevărul așa cum era el în Isus. Se pierduse importanța spirituală a scrierilor sfinte. Vistieria cunoștinței depline le era la dispoziție, dar ei nu știau.
Dumnezeu nu Își ascunde adevărul de ființele umane. Prin atitudinea lor, oamenii îl fac de neînțeles pentru ei. Domnul Hristos le-a oferit evreilor abundente dovezi ale faptului că El era Mesia, dar învățătura Sa cerea din partea lor o schimbare hotărâtă a vieții. Ei au înțeles că, dacă Îl acceptă pe Hristos, trebuie să renunțe la maximele și tradițiile lor îndrăgite și la practicile lor egoiste și nesfinte. Acceptarea unui adevăr veșnic și neschimbător presupunea un sacrificiu. Prin urmare, ei nu erau dispuși să recunoască dovada cea mai convingătoare pe care a putut să le-o dea Dumnezeu pentru a-i face să creadă în Domnul Hristos. Deși pretindeau a crede în Scripturile Vechiului Testament, iudeii au refuzat să accepte mărturia conținută în ele cu privire la viața și caracterul Domnului Hristos. Le era teamă să se lase convinși, ca nu cumva să fie convertiți și constrânși să renunțe la părerile lor preconcepute. Comoara Evangheliei, Acela care era Calea, Adevărul și Viața, Se afla în mijlocul lor, dar ei au respins cel mai mare Dar pe care îl putea revărsa Cerul.
„Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El, dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă” (Ioan 12:42). Ei erau convinși; credeau că Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar nu își mărturiseau credința în El, deoarece acest fapt nu era în armonie cu dorințele lor egoiste. (Parabolele Domnului Hristos, pp. 104–106)
Ce sunt dispus să sacrific pentru a primi adevărul neschimbător și veșnic?
