Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta. Luca 22:32
Ascultă ediția audio aici.
Cine poate estima rezultatul rugăciunilor Mântuitorului lumii? Când Hristos va vedea rodul muncii sufletului Lui și va fi mulțumit, atunci va fi văzută și apreciată și valoarea rugăciunilor Sale stăruitoare din timpul când divinitatea Sa era îmbrăcată în natura umană.
Isus nu S-a rugat doar pentru unul dintre ucenicii Săi, ci pentru toți: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Ochiul Său a străpuns vălul întunecat al viitorului și a citit istoria vieții fiecărui fiu și a fiecărei fiice a lui Avraam. A simțit poverile și întristările fiecărui suflet zbuciumat și acea rugăciune stăruitoare i-a inclus, alături de ucenicii Săi de atunci, pe cei care aveau să fie urmașii Săi până la sfârșitul timpului. „Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.” Da, acea rugăciune a lui Hristos ne cuprinde chiar și pe noi. Ar trebui să fim mângâiați la gândul că avem în ceruri un mare Mijlocitor, care ne prezintă cererile înaintea lui Dumnezeu. „Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit.” În ceasul celei mai grele nevoi, când descurajarea copleșește sufletul, tocmai atunci ochiul atent al lui Isus vede că avem nevoie de ajutorul Său. Ceasul nevoii omului este ceasul ocaziei lui Dumnezeu. Când orice sprijin omenesc dă greș, Isus vine în ajutorul nostru, iar prezența Sa împrăștie întunericul și ridică norii sumbri.
Aflați în barca lor mică pe Marea Galileei, în mijlocul furtunii și cuprinși de întuneric, ucenicii trudeau să ajungă la țărm, doar pentru a descoperi că toate eforturile lor erau în zadar. Când i-a cuprins disperarea, L-au văzut pe Isus mergând pe valurile înspumate. La început nici măcar nu și-au dat seama că era Hristos, astfel că au fost și mai îngroziți, până când I-au auzit vocea: „Eu sunt, nu vă temeți”, care le-a risipit temerile și le-a dat speranță și bucurie. Apoi, cât de binevoitori au fost sărmanii ucenici extenuați să-și înceteze eforturile și să se încreadă cu totul în Învățătorul lor!
Acest incident uimitor ilustrează experiența urmașilor lui Hristos. Cât de des tragem la vâsle ca și când puterea și înțelepciunea noastră ar fi suficiente, până când ne dăm seama cât de inutile ne sunt eforturile! (…) Mântuitorului nostru plin de compasiune I se face milă de slăbiciunea noastră, iar atunci când, ca răspuns la strigătul credinței, preia lucrarea pe care I-o încredințăm, cu câtă ușurință realizează ceea ce pentru noi părea atât de dificil! – Mărturii pentru biserică, vol. 4, pp. 529, 53
Care este lucrul pentru care am nevoie ca Isus să Se roage azi?
