Căci, pe când eram noi fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți.
Romani 5:6
Ascultă ediția audio aici.
Răscumpărătorul lumii a avut puterea de a-i atrage pe oameni la Sine, de a le liniști temerile, de a le alunga întristările, de a le inspira speranță și curaj și a-i face în stare să creadă în dispoziția lui Dumnezeu de a-i primi prin meritele Înlocuitorului divin. Ca beneficiari ai dragostei lui Dumnezeu, noi trebuie să fim mereu recunoscători pentru faptul că avem în curțile cerești un Mijlocitor, un Apărător care pledează pentru noi înaintea Tatălui.
Noi avem tot ce-am putea cere vreodată ca să ne inspire credință și încredere în Dumnezeu. La curțile regale pământești, când oferea cea mai mare garanție pentru a-i asigura pe oameni de adevărul spuselor lui, regele obișnuia să-și dea propriul copil ostatic, urmând ca acesta să fie răscumpărat la împlinirea promisiunii lui. Iată ce garanție ne-a dat Tatăl pentru credincioșia Sa, deoarece atunci când a dorit să-i asigure pe oameni de caracterul neschimbător al hotărârii Sale, El L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să vină pe pământ, să ia natura omului, nu doar pentru câțiva ani, ci pentru a păstra natura aceasta în curțile cerești, ca o garanție veșnică a devotamentului lui Dumnezeu. O, adâncul bogăției înțelepciunii și dragostei lui Dumnezeu! „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3:1)
Prin credința în Hristos, noi ajungem să fim membri ai familiei împărătești, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Isus Hristos. În Hristos, noi suntem una. Când venim la Golgota și Îl vedem pe Suferindul împărătesc, care a suportat blestemul legii în natura Sa umană, toate deosebirile naționale, toate deosebirile sectare sunt anulate, toată onoarea rangului și toată mândria clasei sociale se pierd.
Lumina care strălucește peste crucea de pe Golgota, venind de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, pune capăt pentru totdeauna separărilor inventate de oameni între rase și clase sociale. Oameni din toate categoriile sociale ajung membri ai unei singure familii, copiii Împăratului ceresc, nu prin putere pământească, ci prin dragostea lui Dumnezeu, care L-a dat pe Isus, ca să trăiască o viață de sărăcie, suferință și umilință și să sufere o moarte rușinoasă și agonie, pentru a putea să aducă în slavă mulți fii și multe fiice ale lui Dumnezeu. (Solii alese, vol. 1, p. 258)
Într-o lume în care diferențele sunt adesea o sursă de tensiune, cum aș putea face ca oamenii divizați să ajungă la același numitor în Hristos?
