Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Matei 13:45
Ascultă ediția audio aici.
Evanghelia lui Hristos este o binecuvântare pe care o pot avea toți. Chiar și cel mai sărac dintre oameni poate obține mântuirea la fel ca cel mai bogat, pentru că nicio bogăție lumească, oricât de mare ar fi, nu o poate furniza. Ea se obține printr-o ascultare de bunăvoie, consacrându-ne lui Hristos ca proprietate a Sa și dobândită de El. Educația – nici aceea de cel mai înalt grad – nu poate aduce prin ea însăși pe nimeni mai aproape de Dumnezeu. (…)
Trebuie să căutăm perla de mare valoare – mărgăritarul de mare preț –, dar nu în târgurile lumii și nici pe căile lumii. Prețul care ni se cere nu constă în aur sau argint, pentru că acestea Îi aparțin lui Dumnezeu. Renunțați la ideea că avantajele materiale sau spirituale vă vor putea ajuta să câștigați mântuirea! Dumnezeu vă cere o ascultare de bunăvoie. El vă cere să renunțați la păcat. (…)
Unii par să caute fără încetare mărgăritarul ceresc. Dar nu renunță în totalitate la obiceiurile lor rele. Nu mor față de sine, pentru ca Domnul Hristos să poată trăi în ei. Prin urmare, nu găsesc prețioasa perlă. Nu și-au învins ambiția nesfântă și iubirea față de atracțiile lumești. Nu și-au luat crucea, urmându-L pe Domnul Hristos pe calea sacrificiului și a renunțării la sine. Deși sunt aproape creștini, nu sunt totuși pe deplin creștini. Par să se afle lângă Împărăția cerurilor, dar nu pot intra în ea. Aproape mântuit, totuși nu pe deplin mântuit nu înseamnă aproape pierdut, ci întru totul pierdut.
Parabola comerciantului care caută perle prețioase are o semnificație dublă: ea se aplică nu numai în dreptul oamenilor care caută Împărăția cerurilor, ci și în dreptul Domnului Hristos, care Își caută moștenirea pierdută. Domnul Hristos, Negustorul ceresc în căutarea perlelor de valoare, a văzut în omenirea pierdută un mărgăritar de mare preț. În ființele umane, mânjite și ruinate de păcat, El a văzut posibilitățile răscumpărării. Pentru Răscumpărătorul nostru, inimile care au fost terenul de luptă în conflictul cu Satana, dar au fost salvate prin puterea iubirii sunt mai prețioase decât acelea care nu au căzut niciodată. Dumnezeu nu a considerat omenirea detestabilă și nedemnă, ci, datorită Domnului Hristos, El a văzut ce ar putea deveni ea prin acțiunea iubirii răscumpărătoare. El a adunat toate bogățiile universului și le-a oferit pentru a cumpăra acest mărgăritar. (Parabolele Domnului Hristos, pp. 117, 118)
Dacă salvarea poate fi obținută prin ascultare de bunăvoie față de Dumnezeu, ce îi face pe oameni să nu-și supună total voința lui Dumnezeu?
