Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine.
1 Petru 5:2
Ascultă ediția audio aici.
Grija lui Dumnezeu pentru moștenirea Lui este neîncetată. El nu permite să vină asupra copiilor Săi nicio altă întristare decât cea care este absolut necesară pentru binele lor prezent și veșnic. El Își va curăți biserica, așa cum Hristos a curățit Templul în timpul slujirii Sale pe pământ. Tot ce aduce El asupra copiilor Săi în ce privește încercarea și durerea vine pentru ca ei să poată dobândi o mai profundă pietate și o mai mare putere de a duce mai departe triumful crucii.
Fusese un timp în experiența lui Petru când el nu voise să vadă crucea în lucrarea lui Hristos. Când Mântuitorul le-a făcut cunoscute ucenicilor suferințele și moartea ce Îl așteptau, Petru a exclamat: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” (Matei 16:22). Autocompătimirea care l-a tras înapoi de la părtășia cu Hristos în suferință l-a determinat pe Petru să obiecteze. A fost o lecție amară pentru ucenic, și încă una pe care nu a învățat-o decât încet, și anume că umblarea lui Hristos pe pământ trecea prin agonie și umilință. Dar el avea să-și învețe lecția numai în focul cuptorului. Acum, când trupul său odată plin de râvnă se încovoiase sub povara anilor și a muncii, el a putut să scrie: „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi: dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui.”
Adresându-se prezbiterilor bisericii în legătură cu răspunderile lor de păstori mai mici ai turmei lui Hristos, apostolul scria: „Păstoriți turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine. Nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei. Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei” (1 Petru 5:2-4).
Cei care ocupă poziția de păstori mai mici trebuie să dea dovadă de o hărnicie vigilentă față de turma Domnului. Nu ar trebui să fie o supraveghere dictatorială, ci una care tinde să încurajeze, să întărească și să înalțe. (Faptele apostolilor, pp. 524–526)
Cum i-aș putea susține pe liderii din viața mea care au fost de ajutor turmei lui Dumnezeu?
