Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el.
Isaia 55:7
Ascultă ediția audio aici.
Cititorule, ți-ai ales propria cale? Ai rătăcit departe de Dumnezeu? Ai căutat să te ospătezi cu roadele neascultării, numai ca să le vezi transformate în cenușă pe buzele tale? Şi acum, când planurile vieții ți-au fost zădărnicite și speranțele, năruite, stai singur și pustiit? Glasul acela care atâta vreme a vorbit inimii tale, dar pe care nu l-ai ascultat, revine clar și distinct: „Sculați-vă și plecați, căci aici nu este odihnă pentru voi, căci din pricina spurcăciunii vor fi dureri, dureri puternice” (Mica 2:10). (…)
Nu asculta șoaptele vrăjmașului de a sta departe de Hristos până când te vei face mai bun, până când vei fi destul de bun ca să vii la Dumnezeu! Dacă vei aștepta până atunci, nu vei veni niciodată. Când Satana îți arată veșmintele murdare, repetă făgăduința Mântuitorului: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Spune-i vrăjmașului că sângele lui Hristos te curăță de orice păcat! Fă din rugăciunea lui David rugăciunea ta: „Curățește-mă cu isop și voi fi curat: spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada” (Psalmii 51:7)
Îndemnurile prorocului adresate lui Iuda de a privi la viul Dumnezeu și a primi darurile Sale pline de îndurare n-au fost zadarnice. Au fost unii care au luat aminte și s-au întors de la idolii lor la închinarea la Iehova. Au învățat să vadă în Creatorul lor dragoste, milă și compătimire duioasă. Şi, în zilele care aveau să vină în istoria lui Iuda, când numai o rămășiță avea să fie lăsată în țară, cuvintele prorocului urmau să rodească într-o reformă hotărâtă. „În ziua aceea”, declara Isaia, „omul se va uita spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteeiși la stâlpii închinați soarelui” (Isaia 17:7,8).
Mulți aveau să-L privească pe Cel cu totul plăcut, pe Cel mai puternic între zeci de mii. (Profeți și regi, pp. 319–321)
De ce insistă Dumnezeu atât de mult cu pocăința mea? Cum aș putea face ca harul Său să nu fie zadarnic?
