Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul.
Habacuc 3:3
Ascultă ediția audio aici.
Vocea lui Dumnezeu se aude din cer, anunțând ziua și ceasul venirii lui Isus, precum și legământul veșnic cu poporul Său. Cuvintele Sale se rostogolesc pe pământ ca bubuiturile unor tunete puternice. Cei din Israelul lui Dumnezeu ascultă cu ochii pironiți în sus. Fețele le sunt luminate de gloria Lui, strălucind ca fața lui Moise când a coborât de pe Sinai. Păcătoșii nu pot să se uite la ei. Când Dumnezeu rostește binecuvântarea asupra celor care L-au onorat sfințindu-I Sabatul, se aude un strigăt puternic de triumf.
Curând apare la răsărit un nor mic și negru, cam cât o jumătate de palmă. Este norul care Îl înconjoară pe Mântuitorul și care, de la distanță, pare învăluit în întuneric. Copiii lui Dumnezeu știu că acesta este semnul Fiului omului. În tăcere solemnă, ei privesc cum se apropie de pământ, făcându-se din ce în ce mai luminos și mai glorios, până când devine un nor mare și alb, la baza căruia se vede o strălucire ca de foc, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus vine acum ca un cuceritor puternic, nu ca un „om al durerii” (Isaia 53:3) ca să bea cupa amară a rușinii și a suferinței; vine biruitor în cer și pe pământ, ca să-i judece pe cei vii și pe cei morți. „Cel ce Se cheamă «Cel credincios» și «Cel adevărat» (…) judecă și Se luptă cu dreptate”, iar „oștile din cer” Îl urmează (Apocalipsa 19:11,14).
Este însoțit de o mulțime imensă de îngeri sfinți, care intonează imnuri cerești. Firmamentul pare plin de chipuri strălucitoare – „de zece mii de ori zece mii și mii de mii” (Apocalipsa 5:11). Niciun om nu poate descrie acea scenă, nicio minte muritoare nu-și poate imagina splendoarea ei. „Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui” (Habacuc 3:3,4). Când norul viu se apropie mai mult, fiecare ochi privește la Prințul vieții. Pe frunte nu mai are o coroană de spini care să-L rănească, ci o diademă de slavă. Strălucirea feței Sale întrece lumina orbitoare a soarelui la amiază: „Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: «Împăratul împăraților și Domnul domnilor»” (Apocalipsa 19:16). (Tragedia veacurilor, pp. 640–641)
Poate că Îl onorez pe Isus ca Salvator suferind care m-a salvat din păcat, dar mi-aș putea aduce aminte când a fost El pentru mine un Cuceritor puternic?
