Hristos Și-a început în umilință marea lucrare de ridicare a rasei căzute. Trecând pe lângă cetățile și renumitele centre de înțelepciune, El a ales să facă din obscurul și umilul sat Nazaret casa Lui. În acest loc din care se presupunea de obicei că nu putea ieși nimic bun, Răscumpărătorul lumii Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, practicând meseria de tâmplar. Casa Lui era printre cei săraci, familia Sa nu se distingea prin educație, bogăție sau statut. Pe cărarea pe care trebuie să umble săracii, neglijații, îndurerații, El a umblat în timp ce Se afla pe pământ, luând asupra Lui toate durerile pe care cei suferinzi trebuie să le poarte.
În mândria etalată de evrei, Mesia trebuia să vină ca împărat, biruindu-i pe vrăjmași și, în mânia Sa, călcându-i în picioare pe neevrei. Dar misiunea lui Hristos nu a fost aceea de a înălța oamenii hrănindu-le mândria. El, umilul Nazarinean, ar fi putut privi cu dispreț mândria lumii, întrucât El era Comandantul curților cerești, dar a venit în umilință, arătând că nu bogățiile, funcția sau autoritatea sunt cele de care ține cont Dumnezeul cerului, ci că El onorează o inimă chinuită de remușcări și înnobilată de puterea harului lui Hristos.
Hristos Și-a încheiat lucrarea de trudă și renunțare de sine în favoarea noastră printr-un sacrificiu suprem pentru noi. (…)
Hristos este un salvator viu. Astăzi, El stă la dreapta lui Dumnezeu ca Avocat al nostru, mijlocind pentru noi; ne cheamă să privim la El ca să fim salvați. Dar scopul hotărât dintotdeauna al ispititorului a fost să-L ascundă pe Isus de ochii noștri, iar noi să fim determinați să ne încredem în mâna omenească pentru ajutor și putere. Vrăjmașul a reușit atât de bine să-și atingă scopul încât, întorcându-ne ochii de la Isus, în care se concentrează întreaga speranță a vieții veșnice, să ne îndreptăm spre ființele umane după ajutor și călăuzire. (…)
Așa cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, astfel încât toți cei care fuseseră mușcați de șerpii veninoși să privească la el și să trăiască, la fel trebuie să fie înălțat Fiul omului înaintea lumii de către slujitorii Săi. (Review and Herald, 29 septembrie 1896)
Cum rezist în fața ispitelor lumii manifestate prin putere, bogăție și faimă?
