Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”
Isaia 30:21
Ascultă ediția audio aici.
Cei care încearcă să-și aducă la îndeplinire lucrarea cu propria lor putere vor eșua cu siguranță. Educația singură nu poate pregăti adecvat pe nimeni pentru un loc în lucrare sau să facă capabil pe cineva să dobândească o cunoaștere a lui Dumnezeu. Ascultați ce spune Pavel în această privință: „Căci Hristos M-a trimis nu să vă botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: «Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți.» Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a povestit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu (…), Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii“ (1 Corinteni 1:17-21)!
De-a lungul multor secole întunecate, în întunericul păgânismului, Dumnezeu le-a permis oamenilor să încerce experimentul de a-L cunoaște pe Dumnezeu prin propria lor înțelepciune, nu pentru a Se bucura de demonstrația lor de neputință, ci pentru ca oamenii înșiși să poată vedea că nu pot să-L cunoască pe Dumnezeu și pe Domnul Isus Hristos, Fiul Său, decât prin revelația din Cuvântul Său, prin Duhul Sfânt. Când Domnul Hristos a venit în lume, acest experiment fusese făcut, iar rezultatele au dovedit că lumea, prin înțelepciunea ei, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Chiar și în biserică, Dumnezeu le-a îngăduit oamenilor să-și testeze propria înțelepciune în această privință, însă, când imperfecțiunea omului a produs o criză, Dumnezeu a intervenit cu putere spre a-i apăra pe ai Săi. Când biserica a ajuns într-o situație dificilă, când asupra poporului Său au venit necazuri și oprimări, El l-a înălțat și mai mult printr-o eliberare remarcabilă. Când în mijlocul poporului au venit învățători necredincioși, a urmat o perioadă de slăbiciune, iar credința poporului lui Dumnezeu părea că se clatină, dar Dumnezeu S-a ridicat și l-a curățit. (…)
Sunt vremuri când apostazia își croiește drum între rânduri, când evlavia este dată la o parte din inimă de către cei care ar fi trebuit să țină pasul cu Liderul lor divin. (…) Există idoli pe dinăuntru și pe dinafară, dar Dumnezeu Îl trimite pe Mângâietor să mustre păcatul, pentru ca poporul Său să poată fi avertizat cu privire la apostazia și regresul lui. Când cele mai prețioase manifestări ale iubirii Sale vor fi recunoscute și prețuite cu recunoștință, Domnul va turna balsamul mângâierii și untdelemnul bucuriei. (Principiile fundamentale ale educației creștine, pp. 196, 197)
Ce lucru bun încerc să fac astăzi fără Isus?
