Ei au strigat din nou: „Răstignește-L!” „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește-L!”
Marcu 15:13,14
Ascultă ediția audio aici.
La răstignirea lui Hristos, cei care fuseseră vindecați (…) nu s-au unit cu gloata turbată când striga: „Răstignește-L, răstignește-L!” Simțeau milă față de Isus, pentru că simțiseră, la rândul lor, mila Lui cea mare și puterea Lui minunată. Îl recunoșteau ca Salvator al lor, deoarece le dăduse sănătate în corp și în suflet. Aceștia au ascultat ce predicau apostolii, iar Cuvântul lui Dumnezeu, odată pătruns în inimă, le-a dat pricepere. Ei s-au făcut purtători ai harului lui Dumnezeu și unelte ale mântuirii Sale.
Mulțimea care fugise din curtea Templului a venit încet înapoi, după ceva timp. În parte, oamenii își reveniseră din panica ce pusese stăpânire pe ei, dar fața lor exprima nehotărâre și timiditate. L-au urmărit cu uimire pe Isus și s-au convins că în El se împlineau profețiile cu privire la Mesia. Păcatul profanării Templului le revenea în mare parte preoților. Numai ei erau vinovați pentru că făcuseră din curtea Templului un loc de negustorie. Poporul era aproape nevinovat. Oamenii erau impresionați de autoritatea divină a lui Hristos, dar influența preoților și a conducătorilor îi domina. Considerau că misiunea Lui era ceva nou și Îi puneau la îndoială dreptul de a Se amesteca în cele permise de autoritățile Templului. Se simțeau chiar ofensați că fusese întrerupt comerțul și astfel au desconsiderat convingerile aduse de Duhul Sfânt.
Mai mult decât toți ceilalți, preoții și conducătorii ar fi trebuit să vadă în Isus pe Unsul Domnului, deoarece în mâinile lor erau cărțile sfinte, care Îi descriau misiunea, și știau că la curățirea Templului s-a manifestat o putere mai mult decât omenească. Oricât de mult L-ar fi urât pe Isus, nu puteau să scape de ideea că El ar fi putut fi un profet trimis de Dumnezeu să restabilească sfințenia Templului. Cu un respect generat de această teamă, au mers la El și L-au întrebat: „Prin ce minune ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?” (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 163, 164)
Când am permis eu ca suspiciunile și ideile preconcepute să blocheze manifestarea clară a lucrării lui Dumnezeu în viața mea? Cum să evaluez și să beneficiez de intervenția providențială a lui Dumnezeu?
