Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.”
Exodul 31:13
Ascultă ediția audio aici.
Așa cum a fost semnul care îl deosebea pe Israel când a ieșit din Egipt ca să intre în Canaanul pământesc, Sabatul este și astăzi semnul care îl deosebește pe poporul lui Dumnezeu care iese din lume ca să intre în odihna cerească. Sabatul este un semn al relației care există între Dumnezeu și copiii Săi, un semn că ei respectă Legea Sa. Sabatul face deosebirea dintre cei care Îi sunt supuși credincioși lui Dumnezeu și cei care calcă Legea Sa.
Din stâlpul de nor, Hristos a declarat cu privire la Sabat: „Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc” (Exodul 31:13). Sabatul dat lumii ca un semn că Dumnezeu este Creatorul este, de asemenea, semnul că El este și Cel care sfințește. Puterea care a creat toate lucrurile este și puterea care re-creează sufletul în asemănare cu El. Pentru cei care păzesc Sabatul ca zi sfântă, el este semnul sfințirii. Adevărata sfințire este armonie cu Dumnezeu, înseamnă a fi una cu El în caracter. Ea este primită prin ascultare de acele principii care sunt oglindirea caracterului Său, iar Sabatul este semnul adevăratei ascultări. Cel care ascultă din inimă de porunca a patra va asculta de întreaga Lege. El este sfințit prin ascultare.
Nouă, ca și Israelului din vechime, Sabatul ne este dat ca „un legământ veșnic”. Pentru cei care se închină în ziua Sa cea sfântă, Sabatul este un semn că Dumnezeu îi recunoaște ca parte din poporul Său ales. Este o garanție, un angajament că El Își va împlini legământul față de ei. Fiecare suflet care acceptă semnul stăpânirii lui Dumnezeu se așază sub legământul cel veșnic și divin. Se prinde de lanțul de aur al ascultării și fiecare za a acestui lanț este o promisiune.
Doar a patra din Cele Zece Porunci conține sigiliul Marelui Legiuitor, Creatorul cerurilor și al pământului. Cei care respectă această poruncă iau asupra lor numele Său și toate binecuvântările pe care le implică acesta le aparțin. (Mărturii pentru biserică, vol. 6, pp. 349, 350)
Dacă sfințirea este procesul prin care devin sfânt, cum folosește Isus Sabatul ca să mă sfințească? Mă face păzirea Sabatului să fiu mai sfânt?
